DE CE L-AM LĂUDAT PE CEAUŞESCU…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Îmi vine să vomit cînd vă aud

Nemernici cu profil de şarpe ud.

 

Care vă prezentaţi „oameni politici“

Dar vă purtaţi ca nişte paralitici.

 

N-aveţi conştiinţă nici cît cîinii mei

Şi înjuraţi de Paşti şi Dumnezei.

 

O Lege Hingherească aţi votat

Şi mîna neagră nu vi s-a uscat.

 

Aveţi pe haine sînge inocent

Însă vă daţi creştini în Parlament.

 

Ba chiar o oră staţi în rugăciune

Dar Domnul sfînt pe cîini o să-i răzbune.

 

Iar îngerii sărmani, ucişi de voi

Vă vor muşca în lumea de apoi.

 

Mai primitiv ca omul din cavernă

Dormiţi pe saci de bani, şi nu pe pernă.

 

Rînjiţi fasolea la televizor

Umplînd de scîrbă un întreg popor.

 

Femeile? Doar curve răsuflate

Pline de aur, pietre nestemate.

 

Dacă le prinde ploaia, le-a distrus

Adio farduri scumpe, din Apus!

 

Iar publicul va rîde: „Ce păcat!

S-a fleşcăit aşa un cur pictat!“

 

Pe scaunul înalt, de Lactobar

Înfipţi stau ca o cioară într-un par.

 

Ministrul, deputatul, senatorul

Cu nişte fălci ce sparg televizorul.

 

Tace farseurul, crezi că e profund

Însă îl simţi că îl mănîncă-n fund.

 

Trage cu ochiul, hoţ, la monitor

E mulţumit de el, ca un actor.

 

Întîi se-ncruntă, mai apoi zîmbeşte

La gîndul că familia-l priveşte.

 

O să primească, mîine, telefoane

Vor vrea autografe trei cucoane.

 

Acum, tuşeşte grav, îşi drege glasul

Are cuvîntul… Dar îi curge nasul!

 

Nu are loc de-ntors, îşi trage mucii

Face grimase precum eunucii.

 

Nu-i vine, pe moment, nici o idee

Dă-n bîlbîială, caută clişee.

 

Îi joacă ochii-n cap, e plin de apă

Noroc că vine pauza şi scapă!

 

În Parlament, apoi, această pleavă

Şi-arată putregaiul de epavă.

 

Fac bişniţă, din greu, aceşti golani

Protecţie, afaceri şi mulţi bani.

 

Nu mai auzi, de mult, nici un discurs

Lăturile, de fapt, aici s-au scurs.

 

Crucea de Piatră şi Spitalul Nouă

Erau nişte modele, amîndouă.

 

Faţă de aşa-zisul Parlament –

Bugetivor, penibil, impotent.

 

Ce faună sinistră şi rapace

În haine de Armani şi Versace!

 

Ce neamuri proaste, mirosind a ceapă

Dar toţi cretinii au sub braţ o mapă.

 

Te uiţi la ei cu o cumplită silă

Ce merită? O macara cu bilă!

 

Să-i demoleze ca pe un hangar

Fiindcă fac ţării umbră în zadar.

 

Aplaudaci umili, la cap de rînd

O turmă care are-un maţ flămînd.

 

Însă atunci cînd barca se scufundă

Ca şobolanii fug, într-o secundă!

 

Acest spectacol jalnic îl vedem

De-un sfert de veac, ce dureros blestem!

 

E mult prea mult, ne podideşte voma

Fanarul mai puternic e ca Roma.

 

Ce drojdie-a ieşit la suprafaţă!

Ce hărmălaie de maimuţe-n piaţă!

 

Adio, ţară! Pîn-aici ţi-a fost!

Te sinucizi stupid şi fără rost!

 

Examenul pe care azi îl dai

Nu poţi să-l treci cu plicul de parai.

 

Rugaţi-vă, români, la Dumnezeu

Ca să vă ierte de blestemul greu.

 

Şi, poate, rugămintea cea fierbinte

E să vă dea ceva mai multă minte.

 

Acum pricepeţi, toţi, de ce am scris

Despre bătrînul care-a fost ucis

 

De nişte bestii fără Neam şi Ţară

În ziua de Crăciun, precum o fiară?

 

Eu presimţeam că după el va fi

Dezastrul scumpei noastre Românii.

 

Mă judecă borfaşi şi prostituate

Istoria mi-a dat, însă, dreptate.

 

Pe Ceauşescu lumea îl deplînge

Cei ce plătesc cu lacrimi şi cu sînge.

 

Întreg poporul jupuit de viu

Azi este, din păcate, prea tîrziu…

1 martie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI