De ce ne ard pădurile?

in Polemici, controverse

Faptul că pădurile românești sînt tocate mărunt de ani de zile, nu este un secret pentru nimeni. Că anual, la nivel global, ard zeci de mii de hectare de pădure, fie din cauze meteo, fie din cauze premeditate sau doar accidentale, la fel, nu este un secret. Doar că anul ăsta, spre deosebire de alți ani, situația este mult amplificată. În Siberia ard pădurile, se pare că nu din motive accidentale, ci din unele premeditate, de ,,mîna omului” cum s-ar spune, iar în legătură cu focul din Pădurea Amazoniană, zonă care ne oferă 20% din oxigenul Planetei, nu putem deduce încă motivele care au făcut să se transforme în scrum o bună parte din ,,plămînul Planetei”.

De ce oare ne ard pădurile, de ce ne este pusă sub semnul întrebării însăși existența noastră, a omenirii, ca specie? Dacă e să privim în jur, nu observăm o mobilizare de anvergură a comunității internaționale care să ducă la oprirea focului amazonian, de fapt, nu se observă nimic notabil cînd este vorba de pădure, de vegetație, în general.

Nu prea le pasă lor, celor din G7 că ar trebui să adopte o serie de măsuri clare în acest sens, nimic în afară de gargara politică. Chiar dacă președintele brazilian este acum presat să pună Armata să stingă focul, pentru țara care deține 60% din Pădurea Amazoniană, Brazilia, nu pot să am prea mari cuvinte de laudă atunci cînd e vorba de stoparea distrugerii acestei zone geografice, vitală pentru omenire. Ineficiența asta a politicienilor cînd vine vorba de protejarea naturii este, în mod evident, dată de profitul pe care defrișările îl generează companiilor private, fie că sînt ele braziliene, americane, europene sau, cum se întîmplă în România, austriece. Banii lor aduc bunăstare și putere politicienilor, lucru care, după cum vedem, ne-a adus unde ne-a adus cînd vorbim de clima, de fauna și de flora acestei Planete. Totuși, de ce nimeni, dar nimeni, nu se gîndește la viitorul speciei umane, în fond? Pentru că, în mod sigur, atunci cînd aerul nu are să mai fie respirabil – și eu sînt convins că nu putem ajunge să trăim respirînd prin bani, fie că sînt ei bani electronici, monezi sau bancnote –
are să apară un nou produs pe piață care ne va ajuta să mergem mai departe.

Înainte însă de a avansa pe acest subiect, am să vă rog să mergem puțin în trecut, în anii ʼ70-ʼ80 chiar, aici, în România. Eu știu că nu concepea nimeni, pînă în 1989, să bea apa plată îmbuteliată. În afară de apa minerală carbogazoasă care se mai găsea prin magazine, nu am auzit pe nimeni, fie că era din București sau din provincie, fie că era din România sau din fostul bloc comunist, să cumpere apă plată de la ,,cooperativă”. Nu concepeam asta, mai ales cei care aveam fîntînă în curte, dar nici cei care aveam ,,țășnitoare” pe stradă, sau chiar în fața curții. Nu mai zic de cei care locuiau la bloc, care beau apă potabilă direct de la chiuvetă. Existau povești conform cărora prin Arabia Saudită costa 2 dolari litrul de apă plată, dar era oarecum de înțeles acest fapt pentru o țară majoritar deșertică. Nu știu cum era pe atunci în Occident, dar tot am senzația că nu exista mania asta obsesivă de a bea apă îmbuteliată. Acum, la 30 de ani de la Revoluție, majoritatea orășenilor beau apă plată doar îmbuteliată și iau de bun tot ce ne spun televiziunile, fie prin știri, fie prin reclame. Apa de la chiuvetă a ajuns apă menajeră și cam atît. Am ajuns să plătim ceea ce, teoretic, natura ne oferă gratis, sau oricum la un preț decent, dacă e să vorbim de apa potabilă distribuită în orașe, prin conducte. Nu știu cît însumează în România cota de piață a apei plate îmbuteliate, dar cred că putem să discutăm de milioane, zeci de milioane de euro. Și asta doar prin promovarea agresivă la TV a ,,beneficiilor” pe care apa plată îmbuteliată le are, dar și a mesajelor ,,ascunse” cum că apa potabilă de la robinet ar avea fel și fel de ,,substanțe” în ea care, în timp, ne prostesc, ne îmbolnăvesc, ne omoară etc.

Revenind la păduri, la distrugerea lor, la focul ce le pîrjolește, la pasivitatea factorilor direct responsabili, am ajuns să cred că ceea ce am pățit cu apa, și anume să plătim bani mulți pentru ea, o să se întîmple și cu aerul. Sînt convins că acum, undeva, în lume, în laboratoare, fie s-a pus la punct, fie se pregătește, un produs care va face vîlvă în viitor în reclamele TV dar și ca vînzări, și anume ,,butelia portabilă cu oxigen” pentru care orice om va plăti ,,doar” 2 – 3 euro, și cu care omul va ajunge să trăiască încă din fragedă copilărie. Am convingerea că schimbările climatice oare­cum premeditate pe care liga bogaților lumii le pune în scenă de cîțiva ani, ne vor aduce în situația de a cheltui bani buni pe ce avem acum gratis, și anume pe aerul pe care îl respirăm. O asemenea afacere este, ca și cea cu apa, foarte bună, mai ales că cei care nu vor avea bani să ,,respire”, cei săraci, vor dispărea. Și iată că se mai rezolvă o problemă pe care bogații lumii o tot ridică de ceva vreme încoace, și anume faptul că ,,sîntem prea mulți”. Nu știu dacă vor trece ani sau zeci de ani pînă la acest punct, dar se pare că viitorul speciei umane devine tot mai sumbru, ,,îmbuteliat” și foarte costisitor.

Corporațiile nu își permit să rateze o asemenea afacere, așa că sînt șanse mari ca generația noastră să asiste la schimbări dramatice ale climei. Parcă văd reportaje prin care aerul din diverse zone este ,,irespirabil”, ,,toxic” și se recomandă ,,butelia vieții”, la numai 2 euro. Iar omul de rînd, prost, needucat și oarecum speriat, o să plătească firesc, zîmbitor, așa cum achită acum, victorios și plin de el, o sticlă de apă plată într-un supermarket.

De ce ne ard pădurile? Pentru ca alții să facă profit!

Tano

Păreri și opinii