De ce nu se înțeleg ungurii cu românii nici în mormintele din Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului?

in Polemici, controverse

Crucile a zeci de eroi români, amplasate de primăria orașului Dărmănești în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, au fost profanate de către un ,,grup de inițiativă maghiar”, după cum se arată pe site-ul Erdely.ma. Pentru că sînt considerate a fi ,,amplasate ilegal”, monumentele au fost acoperite cu saci de gunoi, de culoare neagră, legați cu scotch! Locul este subiect de dispută, de ani buni, între UDMR și autoritățile locale, fiind situat la granița județelor Bacău și Harghita.

Istoria cimitirului militar din Valea Uzului

La un veac după luptele dintre ostașii români și unguri pe Valea Uzului din Carpații Orientali, liniștea eroilor căzuți pe front este tulburată de disputa dintre maghiari și români pentru Cimitirul militar internațional. În 1916-1917 au murit acolo mii de soldați români, unguri, germani, austrieci, slovaci, sîrbi și ruși, iar alte cîteva sute în toamna anului 1944. De ce nu sînt lăsați morții în pace de disputele dintre unguri și români?

Primul cimitir militar în Valea Uzului a fost făcut de divizia 39 austro-ungară în anul 1916 lîngă cimitirul civil. Nu știm dacă ungurii au îngropat doar soldații maghiari decedați sau și pe cei ai inamicului, români și ruși. Într-un studiu maghiar, autorul afirma că 408 soldați ruși au fost găsiți morți și îngropați în urma luptelor din 8 martie 1917. Nu scrie unde au fost îngropați. Este foarte posibil ca pentru soldații ruși și români decedați rămași în teritoriul controlat de unguri să fi fost făcute doar niște gropi comune. Dar în cimitirul militar au fost îngropați sigur cei 29 de ostași unguri și 4 germani morți în bătălia din 8 martie 1917. Alături de ei au fost îngropați soldații unguri, austrieci și germani căzuți în timpul luptelor din octombrie 1916, precum și cu ocazia luptelor de uzură ulterioare. Numărul celor decedați a crescut cu cei grav răniți în lupte, care nu au supraviețuit. În 1927, în cimitir au fost înhumați 1.306 eroi de diverse naționalități. Numele și data morții erau cunoscute doar pentru o parte a celor îngropați. Data morții din registrul întocmit de Societatea Cultul Eroilor cu acea ocazie atestă că acolo au fost înhumați și cei decedați în confruntările de uzură. Pe lîngă soldații unguri și germani, îngropați în anul 1917, aici au fost aduse corpurile altor soldați români și ruși găsite pe văile și culmile din jur, al căror nume a rămas necunoscut, putînd fi identificată pentru unii doar armata din care făceau parte după resturile de uniformă. Conform listei din 1927, în Cimitirul militar din Valea Uzului erau îngropați nu doar soldați unguri, ci și germani, ruși, români, sârbi, austrieci. Din această cauză cimitirul are un caracter internațional și nu poate fi considerat un cimitir exclusiv unguresc. Deoarece în zonă se afla o divizie a armatei austro-ungare, nr. 39, formată în special din soldați maghiari, decedații unguri au beneficiat de mai multă atenție din partea camarazilor lor și a rămas peste timp numele lor împreună cu data decesului consemnată pe crucile
din 1917, refăcute și consemnate într-un registru în 1926-1927.

În perioada comunistă, atenția acordată cimitirului a fost redusă, ceea ce a determinat degradarea crucilor. La scăderea interesului autorităților române a contribuit și izolarea cimitirului în mijlocul munților, pe un drum puțin circulat, precum și părăsirea treptată a satului Valea Uzului de către locuitori. După căderea regimului comunist, cimitirul internațional al eroilor de pe Valea Uzului a fost redescoperit de către autoritățile maghiare de la Budapesta, care au efectuat, împreună cu maghiarii din Sînmartin (jud. Harghita) lucrări de reorganizare a lui sub pretextul curățirii și conservării. Vechile cruci, multe deja putrezite sau dispărute, au fost înlocuite cu cruci noi de lemn. Lucrările de refacere au avut loc în 1994 și 1998 cu ajutorul financiar al guvernului maghiar și al fundației Bethlen Gabor.

În contextul Centenarului Unirii din 1918, Primăria orașului Dărmănești a depus un proiect la Ministerul Culturii pentru amenajarea Cimitirului Internațional de pe Valea Uzului, pentru care a obținut o finanțare de 65.000 lei. Restul banilor necesari pentru amenjare, pînă la suma de 300.000 lei, au fost obținuți din resurse locale și de la Ministerul Apărării Naționale. Au fost puse 52 de cruci de piatră pentru soldați necunoscuți și a fost ridicată o troiță. Festivitatea de inaugurare ar fi trebuit să aibă loc în 17 mai a.c., conform unui anunț oficial, dar a fost amînată după ce UDMR a protestat față de intenția autorităților locale și a cerut guvernului Dăncilă să împiedice ceremonia.

„Maghiarizarea“ cimitirului internațional din Valea Uzului

Reamenajarea cimitirului de către autoritățile maghiare în 1994-1998 a avut ca scop maghiarizarea cimitirului, dovedită și de inscripțiile afișate. Lăudabil este că istoricii maghiari au identificat pe baza documentelor numele majorității soldaților morți în bătăliile din 1916-1917, respectiv 1944.

Din Divizia 39 a armatei austro-ungare făceau parte regimente cu soldați maghiari și slovaci, ultimii înregistrați cu numele maghiarizate. Cel puțin în cazul regimentelor 9 și 10, cu sediul la Miskolc, cercetările au permis identificarea majorității celor decedați. Pe tablele de marmură sînt cîteva sute de nume, ceea ce arată că restul, pînă la 1.306 de morminte, sînt în cea mai mare parte ale altor soldați români și ruși, neidentificați. În 1994, conform presei, au fost profanate mormintele soldaților nemaghiari prin schimbarea numelui sau etniei, fiind tratați ca soldați maghiari necunoscuți. De exemplu, potrivit registrului din 1927, la poziția 763 era îngropat soldatul român Gheorghe Cosma. Data morții, 29 martie 1917, sugerează că a fost rănit și a căzut prizonier în timpul ofensivei maghiaro-germane de la începutul lunii respective. După profanarea mormintelor de către asociațiile ungurești în 1994, pe mormîntul lui Gheorghe Cosma este o cruce pe care scrie ,,soldat maghiar necunoscut”.

Potrivit panourilor de informare în limbile maghiară, română, germană și engleză de la intrarea în cimitir, aici se află peste 650 de morminte ale soldaților din armatele austro-ungare și germane căzuți în primul război mondial. Nici vorbă de vreun soldat român sau rus! Iar diferența dintre 650 și 1.306 este inexistentă. Cineva nu mai știa matematică în 1994? Sau nu mai contau mormintele nemaghiare? Înțelegem că astfel activiștii unguri admit că soldații români și ruși nu au fost înmormîntați de către autoritățile militare maghiare în urma luptelor din 1916-1917?!

Unde sînt soldații români și ruși morți în acele bătălii, ale căror trupuri au rămas în teritoriul controlat de divizia austro-ungară 39? Acest caz este mult mai grav decît profanarea mormintelor din 1994, pentru că, dacă se neagă înmormîntarea soldaților români și ruși, ar trebui să înțelegem că „bravii“ soldați maghiari nu au respectat tratatele internaționale în vigoare atunci și nu au tratat cu respect soldații decedați ai inamicului!

Scandalul maghiaro-român pentru Cimitirul Internațional din Valea Uzului

Proiectul de reamenajare a unui segment din cimitir în memoria soldaților români a provocat un scandal mediatic și diplomatic între unguri și români. Maghiarii îi acuză pe români că au profanat cimitirul, invocînd planul cimitirului din 1917, fără să țină cont de cimitirul din 1927. Profanarea de morminte este gravă, pentru că este o infracțiune pedepsită de Codul Penal. Primarul orașului Dărmănești susține că cele 52 cruci de piatră au fost ridicate pe un segment fără cruci din cimitir, deci nu poate fi vorba de profanare. Crucile sînt fără nume, ceea ce înseamnă că prin ele este cinstită memoria oricărui soldat îngropat în acel cimitir, indiferent de etnie.

O problemă ridicată de contestatari este cea a teritorialității. Cimitirul este revendicat de comuna Sînmartin din județul Harghita, care invocă H.G. 299 din 2010, Anexa 15. Într-adevăr, în acel document cimitirul apare în inventarul bunurilor publice ale comunei Sînmartin. Însă invocarea acesteia este incorectă, deoarece cimitirul a fost introdus în H.G. automat în urma propunerii venite de la Consiliul Local Sînmartin, care a inclus cimitirul în lista bunurilor inventariate în Hotărîrea Consiliului Local 20 din 2007. Nimeni din Guvern nu a stat să verifice veridicitatea datelor, ele au fost semnate automat, mizîndu-se pe corectitudinea autorităților locale. În documentația necesară finanțării și executării lucrărilor se află un extras de carte funciară, care atestă că acest cimitir se află pe teritoriul orașului Dărmănești.

Cel puțin pînă la reforma administrativă din 1968, satul Valea Uzului s-a aflat în hotarele comunei Sînmartin. Chiar și harta din 1916 arată că granița dintre România și Ungaria era situată la est de satul Valea Uzului. Prin reforma administrativă din 1968 s-au reconfigurat unitățile administrativ-teritoriale ale întregii țări. Limita dintre județele Bacău și Harghita este undeva pe Valea Uzului, însă lipsa unor măsurători exacte pe teren permite diverse interpretări. Disputa dintre Dărmănești și Sînmartin pentru stabilirea limitelor teritoriale este veche de cîțiva ani, însă nu a pornit de la cimitir, ci de la „interesul“ pentru păduri. Ne întrebăm dacă nu cumva acest incident regretabil, determinat de zelul patriotic al unor români și unguri, este exploatat mediatic și diplomatic de către partea maghiară în contextul alegerilor europarlamentare. Despre proiectul de amenajare a cimitirului se știa încă de anul trecut, însă abia acum, în plină campanie electorală, subiectul a fost adus în atenția publică. Oare de ce doar acum este adus în atenția publicului maghiar și român? Întrebăm pentru că nu este singurul instrument extremist antiromânesc al campaniei electorale maghiare.

Sursa: HISTORIA.RO

Păreri și opinii