De ce PRM este un partid unic în politica românească

in Război corupției

După evenimentele din 22 decembrie 1989, în ţara noastră au apărut, precum ciupercile după ploaie, mai mult de 30 de formaţiuni politice, între care şi aşa-zisele partide istorice – liberal şi ţărănist -, pentru a umple vidul politic creat de scoaterea PCR în afara legii. Pentru cititorii mai tineri se cuvine să amintim că fostul Partid Comunist Român (urmaş al Partidului Muncitoresc Român) număra peste 4 milioane de membri, din totalul celor 7 milioane de oameni ai muncii, reprezentînd o treime din populaţia României.

Multe din noile partide ivite după 1990 au dispărut, treptat, ca urmare a emulaţiei politice, dar şi a traseismului unor cameleoni şi intriganţi politici, precum Traian Băsescu, Petre Roman, Teodor Meleşcanu ş.a. Marasmul acesta politic, favorizat, într-o măsură semnificativă, şi de o intensă mediatizare, a fost alimentat de personaje avide de putere, precum Traian Băsescu, cel care, urmărindu-şi scopurile politicianiste înguste, mai întîi i-a atacat pe ţărănişti, prin Victor Ciorbea, şi pe liberali, prin Călin Popescu Tăriceanu, după care a trecut la înlăturarea lui Petre Roman de la conducerea P.D.

Conflictul deschis pe care, în calitate de preşedinte al României, l-a avut, pe rînd, cu premierii C.P. Tăriceanu şi Victor Ponta a reprezentat un vîrf al practicilor murdare prin care s-a remarcat acest trădător de ţară. Nu întîmplător, numele lui a fost asociat cu expresia de ,,guvernator al străinătăţii în România”. Politica băsistă a intrat, apoi, într-o curbă descendentă, odată cu constituirea, la Cluj, a Mişcării Populare, din care se trage PMP, acest ,,copil născut prematur”, după cum însuşi T. Băsescu avea să recunoască. De altfel, declinul PMP (Partidul Mărului Putred), formaţiune spre care acesta anunţase că doreşte să se îndrepte, după plecarea de la Palatul Cotroceni, constituie dovada eşecului său în plan politic. Acest pescuitor în ape tulburi şi maestru al intrigii în politica românească, sprijinit de indivizi străini de interesele Poporului Român, a creat o efervescenţă chimică, puternic corozivă, ce a afectat aproape toate partidele din ţară. Marea excepţie o constituie Partidul România Mare, formaţiune ce nu a putut fi îngenunchiată, datorită verticalităţii liderului său Corneliu Vadim Tudor, un patriot redutabil şi naţionalist pînă în măduva oaselor.

Caracterul unic al PRM, pe scena, atît de agitată, a politicii româneşti, este dat de cîteva elemente care îl particularizează. În primul rînd, Partidul România Mare a fost creat să slujească, dezinteresat, Patria, rămînînd, neclintit, în faţa furtunilor, precum Gorunul lui Horea. Fermitatea acestui partid de lider i-a deranjat pe mulţi şi nu putem să nu amintim, în acest sens, amestecul unor forţe din afară, la alegerile prezidenţiale din anul 2000. Atunci, cînd în finala scrutinului au rămas să se înfrunte Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor, Mafia politico-economică din ţară şi din străinătate, în mod josnic, l-a asociat pe preşedintele PRM cu politica extremistă, de la acea vreme, din Franţa şi Austria. Dar, Partidul România Mare este unic şi pentru că, de la înfiinţarea lui, în urmă cu 24 de ani, are în frunte acelaşi conducător şi a urmat aceeaşi politică, pusă în slujba Neamului şi a Ţării. În alianţele sale conjuncturale, acest partid nu a făcut compromisuri, rămînînd credincios doctrinei sale politice, de la care nu s-a abătut niciodată: apărarea Interesului Naţional.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI