România trebuie condusă de români! (2)

in Pentru împrospătarea memoriei

Onorată adunare, anul trecut, pe vremea asta, am rupt în faţa dvs. infamul document intitulat Proiect de autonomie a Tării Secuilor. În orice Ţară din lume, indivizi precum Csapo Jozsef şi alţii ca el, ar fi fost chemaţi la Procuratură, anchetaţi, condamnaţi, iată însă că a trecut 1 an, dar cei chemaţi la Procuratură şi luaţi la întrebări ca la Gestapo nu sînt separatiştii unguri, ci exact aceia care îi demască şi nu le permit să-şi facă mendrele, adică Vadim şi Funar. Aşa după cum ştiţi, zilele acestea am fost victima unei înscenări judiciare incalificabile, prin care, într-un proces pe care l-am cîştigat de două ori la rînd, sînt obligat să plătesc în final daune de 20 de milioane de lei şi cheltuieli de judecată. Mascarada a avut loc la Curtea Supremă de Justiţie, într-un complet (mai degrabă complot) de judecată plin ochi de ţărănişti şi monarhişti declaraţi, care s-au lăudat cu mai mult timp înainte că vor avea ei grijă de mine. Cine e preşedinte la Curtea Supremă de Justiţie?

Un fost informator al Securităţii, implicat în afacerile murdare ale Mafiei ţigăneşti. Cine l-a instalat acolo şi în ce scop? Nimeni altul decît Emil Constantinescu, care s-a jurat să acapareze nu numai puterea politică şi economică, nu numai Serviciile Secrete, ci şi întreaga Justiţie, la toate nivelurile.

Fiind ultima cale de atac, ultima instanţă, dincolo de Curtea Supremă de Justiţie privatizată de echipa de marionete a lui Emil Constantinescu nu mai e nimic. Rămîi condamnat, chiar dacă dreptatea este de partea ta. Numai în România s-a putut naşte proverbul: „Adevărul umblă cu capul spart”. Şi iată cum spiritul golanilor din Piaţa Universităţii, de la 1990, a fost ridicat la rang de politică de stat! Este momentul să o spunem pe şleau: România este condusă de nişte golani, fără ruşine, fără scrupule, fără teamă de Dumnezeu. Evident, împreună cu avocaţii mei, Viorel Dumitrescu, Lucian Bolcaş şi Niculae Cerveni, mă voi adresa instanţelor internaţionale, care vor afla şi ele cum în România acestor vremuri de ocară a fost întoarsă pe dos ştiinţa Dreptului, falsificată, călcată în picioare. Dar, nu stă în firea mea să mă plîng, am să-mi port crucea cu stoicism, pînă la capăt. Aceeaşi vînătoare s-a declanşat şi împotriva amicului meu, marele patriot Gheorghe Funar. Îţi stă mintea-n loc cînd vezi la ce tertipuri josnice recurge „monstruoasa coaliţie” pentru a cînta în strună U.D.M.R.-ului şi pentru a-l înspăimînta şi a-l reduce la tăcere pe acest român cinstit şi neînduplecat. Niciodată, în istoria Justiţiei Europene, nu s-a mai întîmplat ca primarul unui mare Municipiu, care are responsabilităţi deosebite, să fie ameninţat cu mandatul de arestare pentru o nenorocită de Alimentară, într-un proces fabricat şi măsluit, în care adevăraţii vinovaţi pozează în acuzatori. În România, majoritatea primarilor actualei Puteri încalcă numeroase legi pe zi, unii fiind mafioţi arhicunoscuţi, precum Crin Halaicu şi urmaşul său, Viorel Lis, sau Gheorghe Ciuhandru, ori primarul nebun al Aradului, Dumitru Branc, care s-a refugiat într-un han din Ungaria, sau primarul şovin din Tg. Mureş, Fodor Imre, dar toate infracţiunile lor se muşamalizează. Bine că a fost inventat Inamicul Public nr. 1, Gheorghe Funar! Ne piere, brusc, orice urmă de umor cînd vedem cine îl hărţuieşte pe întîiul gospodar al celui mai important Municipiu al Transilvaniei: ungurul Farkaş, ungurul Magyar, ungurul Paszkandy şi ungurul Kiss! Aşa merge treaba, români? Îi lăsaţi voi, oare, pe duşmanii de moarte ai Neamului Românesc să-l transforme pe alesul urbei într-un nou Mihăilă Cofariu, să-l linşeze public, să-l poarte în lanţuri, să-l scuipe în obraz, să-l umilească, în Ţara lui? Se poate una ca asta, creştinilor? A pierit bărbăţia din voi? N-aveţi curajul să daţi de pămînt cu nemernicii ăştia? Vă daţi seama cum ar arăta Clujul fără marele luptător care e Gheorghe Funar? În cîteva luni vă veţi simţi străini la voi acasă, Clujul va deveni peste noapte Koloszvar şi ungurii v-ar rîde în nas că v-aţi abandonat conducătorii! Făceţi-i pe numiţii Farkaş, Magyar, Paszkandy şi Kiss să nu mai scoată capul în lume, de ruşine, băgaţi-le în scăfîrlie că aici e Ţara Românilor şi dacă au chef să facă jocul Ungariei se vor izbi, ca de un zid, de dîrzenia românească. Apăraţi-l pe Gheorghe Funar! Apăraţi-vă patrioţii! A devenit clar că actuala Putere a trecut, pe faţă, la punerea în aplicare a planului de exterminare a liderilor români. Comanda e dată din exterior şi intră în preţul cu care a fost preluată Puterea, în urmă cu 2 ani. „Monstruoasa coaliţie” nu mai reprezintă pe nimeni la ora actuală! Dacă strănutăm acum cu toţii, cei aflaţi aici, au căzut de la Putere! Cine s-a înhăitat cu vrăjmaşul Neamului Românesc, cu organizaţia nazistă U.D.M.R., va avea parte de un proces ca la Nürnberg! Să nu creadă ei că am uitat tot ce-au făcut, la ora asta le-am numărat şi perii din cap, totul se va plăti. S-a ajuns în situaţia care pe care. Mai rău de-atît nu poate fi, ce mai aveţi de pierdut?

Iată de ce am trecut munţii şi, în puterea începutului de iarnă, pe o zăpadă viscolită, am venit în inima Ardealului românesc. Să nu vă fie teamă că ungurii ocupă Transilvania din punct de vedere economic – vă dau cuvîntul meu de onoare că, atunci cînd vom veni la Putere, vom naţionaliza toate staţiile de benzină Moll, toate magazinele, fabricile, pămînturile şi celelalte proprietăţi prin care Ungaria a început să se facă stăpînă în România. Eu îi avertizez pe toţi acei afacerişti – dintre care cei mai mulţi sînt agenţi şi spioni – să stea cu un ochi pe valiză şi cu altul pe graniţă, fiindcă nu glumesc deloc. Pentru că este imoral şi absurd ca Ungaria să se salveze de la un dezastru sigur pe spinarea unei Românii slăbite, paradoxal, de un Guvern româno-maghiar. Cacealmaua cu democraţia, cu drepturile omului, cu integrarea, cu reforma nu mai poate induce în eroare pe nimeni. Eu cunosc o singură reformă: Guvernul româno-unguresc să-şi ia tălpăşiţa, cît mai repede! Eu ştiu un singur drept al omului: românii trebuie să fie singurii stăpînitori în Ţara lor! Degeaba s-au schimbat pînă acum, în 2 ani, vreo 5 echipe guvernamentale. Regimul a rămas acelaşi: antinaţional şi primejdios chiar pentru viitorul biologic al Neamului Românesc. Am văzut, cu toţii, de ce-i capabil şi la ce-l duce mintea. Nu trebuie să aşteptăm 4 ani pentru a înţelege că asta-i „echipa morţii” – la fel cum nu trebuie să mănînci o putină de brînză pentru a pricepe că e stricată. De 2 ani de zile, un Popor tot mai flămînd şi înfrigurat asistă, neputincios, la cele mai neruşinate certuri ale acestei coaliţii, care mereu născoceşte cîte ceva pentru a demonstra că lucrează. „Emile, fă-te că lucrezi!” – i-ar zice acum un actoraş ratat celuilalt saltimbanc, de la Palatul Cotroceni. Nu cred că exagerez cu nimic dacă afirm că din cei 2 ani de guvernare, 1 an întreg s-a irosit pe scandalurile provocate de U.D.M.R. în jurul Universităţii maghiare de stat. Incontestabil, o bună parte din povara luptei împotriva pretenţiilor hungariste a fost dusă de Partidul România Mare, avînd în vedere că preşedinţia Comisiei de Învăţămînt din Camera Deputaţilor e deţinută de noi. Poziţia noastră faţă de această problemă e limpede şi afirmată răspicat: nu le vom da nici Universitate de Stat, nici Universitate Multiculturală! N-au decît să înveţe în Ungaria în ce limbă le trece pe chelie, inclusiv în limba cailor şi a ţapilor! Am fost cel dintîi care a tras semnalul de alarmă cu privire la periculozitatea extremă a înfiinţării unei Universităţi de Stat în limba maghiară, sau a Universităţii Multiculturale, numită impropriu Petöfi – Schiller, fiindcă mai corect ar fi să se cheme Horthy – Hitler. Imaginaţi-vă, prin absurd, că un astfel de stabiliment s-ar înfiinţa la Cluj-Napoca: imediat s-ar cumpăra pămînturi pentru a se amenaja un vast campus universitar – de fapt, un orăşel în toată regula – cuib de agenţi maghiari, în care, în virtutea autonomiei universitare, n-ar mai intra nici un român. Şi asta, culmea, într-o Europă care militează pentru unificare! Dacă ungurii vor să se separe de români, noi nu-i putem împiedica, dragoste cu sila se numeşte viol, dar să lase pămîntul României în pace, n-au decît să-şi deschidă agenţii de spionaj în copaci sau în aer, suspendate, fiindcă tot le place lor să fie originali. Dincolo de toate acestea, rămîne problema de fond: de 2 ani încheiaţi, ungurii n-au contribuit cu nimic la problemele guvernării României, n-au venit cu nici o măsură, cu nici o propunere, singura lor obsesie a fost interesul gregar, de turmă, n-au ştiut decît să se smiorcăie, să cerşească, să reclame, să învrăjbească, să ameninţe, să şantajeze – totul, pe banii, pe nervii şi pe răbdarea unui Popor care mult nu mai suportă. În ceea ce priveşte imaginea bună pe care şi-ar fi cîştigat-o România peste hotare, datorită cooptării la guvernare a acestei organizaţii ilegale, nici n-ar merita să mai comentăm: în 2 ani de zile, absolut toate uşile s-au trîntit în nasul actualei Puteri, şi la N.A.T.O., şi la Uniunea Europeană, şi la F.M.I., şi la alte organisme internaţionale. Trenul integrării euro-atlantice a trecut aşa de rapid pe la urechea lui Emil Constantinescu, vîj-vîj, încît acesta a făcut otită. Nu numai că ungurii nu ne-au ajutat cu nimic, ci dimpotrivă, ne-au pus beţe în roate peste tot, mergînd pînă acolo încît vameşii maghiari au interzis, zilele trecute, unui pluton al Armatei Române să participe la un exerciţiu al N.A.T.O. Realitatea e alta: Emil Constantinescu vrea să răsplătească milionul de voturi ungureşti cu care a fost ales în noiembrie 1996, născocind nişte poveşti fantasmagorice, de adormit copiii drogaţi Dragoş şi Norica, poveşti conform cărora Occidentul se topeşte de plăcere cînd aude că ungurii participă la conducerea României. Încă o cacealma, încă o minciună sinistră. Astăzi, au ajuns cu toţii la vorba noastră, inclusiv cei care ne-au bălăcărit ani de zile: nu există U.D.M.R.-işti radicali şi U.D.M.R.-işti moderaţi, aşa cum nu au existat hitlerişti răi şi hitlerişti buni, toţi sînt o apă şi-un pămînt şi eu voi da cu ei de pămînt pînă cînd vor striga: „Iartă-ne Vádim-bacii, scoate de la noi toţi dracii!”

Fraţi români, de la ultima noastră întîlnire, în Piaţa Avram Iancu, a trecut 1 an. A fost un an extrem de greu pentru Poporul Român. Imediat, diversioniştii de profesie au inventat sintagma: „Toată clasa politică e de vină”. Dar cu ce-am greşit noi? Ce conduc eu, de pildă, ca să fiu băgat în aceeaşi oală cu terminatorul agriculturii româneşti, ţărănistul Dinu Gavrilescu? Aici avem de-a face cu laşitatea dezgustătoare a acestor paţachine, care nu vor să-şi asume răspunderea pentru dezastrul în care au prăvălit Ţara, dar nici nu pleacă. O succintă trecere în revistă a tabloului acestui prăpăd ne arată următoarele: în 2 ani de guvernare C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., România a realizat o producţie naţională cu 17% mai mică decît în 1996; a continuat procesul de dezindustrializare prin lichidarea a numeroase uzine şi fabrici, care pînă nu demult aduceau Ţării miliarde de dolari, politica actualei Puteri a fost şi a rămas haotică, singura strategie fiind privatizarea mizeriei şi vinderea, pe nimic, a Patrimoniului Naţional; faţă de 1996, în 1997 confecţiile textile au scăzut cu 47%, echipamentele, aparatele de radio, TV şi comunicaţii cu 40%, mobilierul cu 38%, maşinile cu 35%, construcţiile metalice cu 34%, mecanica fină cu 30%. Cele mai mari pierderi s-au înregistrat în agricultură, ele depăşind 4.000 miliarde de lei. Numai în primul an al actualei Puteri, numărul de bovine a scăzut cu 200.000 de capete, numărul de porcine cu 102.000 şi cel de ovine cu 875.000. Ulterior, numărul pierderilor s-a dublat. Un adevărat holocaust animal! În octombrie 1998, arăturile de toamnă erau realizate numai pe 44% din suprafaţa programată, iar însămînţările cu grîu s-au făcut doar pe 1% din cele 1,8 milioane de hectare rezervate acestei culturi. În paralel, au crescut importurile, pe bani grei (pe care nu-i avem!), dar şi preţurile la produsele de larg consum. Explozia preţurilor e un uragan mai devastator decît cel care a bîntuit zilele trecute America Latină: faţă de octombrie 1996, în octombrie 1998 preţul la carnea de porc a crescut de 4,8 ori, la ulei comestibil tot de 4,8 ori, la lapte de 6,4 ori, la energie electrică de 7,7 ori, la energie termică de 4,4 ori, la gaze naturale de 7,2 ori, la transporturi pe C.F.R. de 5,6 ori, la transporturi urbane de 5 ori, la telefon de 10,5 ori. Anunţata creştere a preţului benzinei va arunca totul în aer, din nou, şi Dumnezeu ştie unde ne vom opri. Ne paşte o foamete mai crîncenă decît în cele două războaie mondiale. Hrana zilnică a românilor a devenit un coşmar, toată lumea aleargă, bezmetică, de la o piaţă la alta, de la un magazin la altul, de la un vecin la altul pentru a se împrumuta pînă la viitoarea leafă sau pensie.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

21 noiembrie 1998, Piaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca

COMENTARII DE LA CITITORI