De la Partidul Albă ca Zăpada la Partidul Capra cu Trei Iezi

in Lecturi la lumina ceaiului

 

România nu este numai patria suprarealismului, ci şi ţara de origine a teatrului absurd. Într-o carte de căpătîi a tinereţii mele „Avangarda artistică a Secolului XX“, de Mario de Micheli, am întîlnit o „poezie“ de Tristan Tzara, în care nu exista decît un cuvînt, scris de zeci de ori: „Urlu, urlu, urlu, urlu, urlu“ etc. etc. N-avea dreptate? Avea. Cînd i-o fi venit ideea asta? Poate în 1916, cînd, la celebra Cafenea Voltaire, din Zürich, juca şah cu… Lenin! Ambele războaie mondiale au fost prilejuri de urlete pentru specia umană. Războiul rece – la fel. Cu ce-ar putea fi ilustrată creaţia evreului român din Moineşti, Tristan Tzara? Neîndoielnic, cu tabloul „Strigătul“, al norvegianului Edvard Munch.

Dar, nu despre Istoria artei vreau să scriu.

Ci despre ţărişoara asta latină, care riscă să fie transformată de toate scursurile în latrină. Mă uit la figura lombroziană a lui Niels Schnecker, cu care postul România TV (nu Israel TV!) ne „fericeşte“ seară de seară. Cînd arăţi în halul ăsta, de sperii femeile gravide, cînd ai un cap atît de minuscul şi ţuguiat, cînd ai nişte ochi din cuvinte încrucişate şi cînd mai ai şi piedică la limbă, încît nu înţelege nimeni, nimic, din emisia ta verbală pîrţîit-rîrită, atunci e mai decent să te ascunzi o vreme. Nu mult timp, ci maximum 2 ani, cînd (zic savanţii) se poate efectua un transplant de cap. Alte paţachine care îmi provoacă repulsie: Monica Tatoiu, Adrian Ursu (Adi, pentru cei de la Antena 3, adică de 3 ori Sindromul Down), Cozmin Guşă, Sebastian Ghiţă şi toată plevuşca parlamentoidă care taie frunză la cîini, beleşte prazul şi arde gazul. Ce oameni de calitate proastă – şi în presă, şi în politică! Normal că principalele posturi care promovează logoreea asta idioată – România TV, Realitatea TV, B1 TV – au ratinguri pînă la genunchiul broaştei, de regulă sub 1 punct. Eu apar, o dată, la emisiunea lui Dan Negru, de la Antena 1, şi fac 20 de puncte. Asta-i situaţia.

Cei mai mulţi dintre gargaragiii inculţi au intrat în Parlament cumpărîndu- şi locurile. Cu „bani negri“. Amintiţi-vă de campaniile electorale din 2008, 2009, 2012, 2014, cînd puţinele afişe şi bannere ale mele şi ale PRM erau vandalizate, în timp ce toate paraşutele şi bişniţarii se lăfăiau pretutindeni, făceau şpagatul între stîlpi, rînjeau fasolea de porţelan în pieţele publice şi la răscruci, ba chiar şi pe blocuri, vîrîndu-ne degetele în ochi. Acum, începe să iasă adevărul la lumină. Despre containerele cu materialele de propagandă şi carne expirată din stocurile Armatei SUA, eu am scris la vremea respectivă. De ce nu s-a sesizat DNA-ul ăsta? De-aia, fiindcă era blat cu Regimul Băsescu. Mai nou, se vehiculează propunerea ca un partid politic să fie înfiinţat cu numai 3 membri. Dar de ce atîta risipă? N-ar fi mai bine cu un singur membru? Tot se germanizează ţara asta în pas de gîscă: „Ein Mann, Ein Wort!“ – „Un om, un cuvînt!“. Am avea 20.000.000 de partide. Dar morţii ce cusur au, dacă tot votează? Păi, hai să le dăm voie, şi lor, să-şi facă partid, după cum urmează: Partidul Bellu, Partidul Ghencea, Partidul Sfînta Vineri, Partidul Pătrunjelu, Partidul Particular „Mărioara Zăvoranu“ ş.a.m.d.

Partidul Albă ca Zăpada (PMP) avea 7 membri + stăpîna piticilor erotici şi emilboci. Partidul Capra cu Trei Iezi ar corespunde mai bine imperativelor actuale. Dar cine ne garantează că lupul nu-i haleşte de tot şi rămîne ţara neguvernată? Doamne apără şi fereşte!

CORNELIU VADIM TUDOR

26 februarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI