Debarcarea din Normandia – 6 iunie 1944 – pusă în pericol de un… cîine

in Alte știri

S-au împlinit, recent, 70 de ani de la debarcarea trupelor aliate în Normandia, moment definitoriu pentru efortul Naţiunilor Unite de a cîştiga războiul împotriva Germaniei fasciste. Într-un articol publicat în „România Mare“ din 19, respectiv 26 aprilie 2013, arătam că această acţiune, de mari proporţii, era pe cale să fie compromisă din cauza ziarului londonez „The Daily Telegraph“, care, absolut întîmplător, a publicat, timp de mai multe săptămîni, în careurile de cuvinte încrucişate, denumirile unor coduri referitoare la operaţiunea „Ziua Z“: „Utah“, la 2 mai; „Omaha“, la 22 mai; „Overlord“, la 27 mai; şi „Mullberry“, la 30 mai 1944. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că omul care realiza rubrica de cuvinte încrucişate, Leonard S. Dawes, habar n-avea de denumirile acestor coduri secrete, el folosind cuvintele respective pur întîmplător.

Însă, operaţiunea de debarcare din Normandia a cunoscut şi alte episoade tensionate, care ameninţau reuşita debarcării. Într-unul din aceste momente, eroul principal a fost… căţelul Frisson! Documentele date publicităţii, la data de 8 iulie 2001, dezvăluie faptul că unele dintre cele mai mari secrete ale conflagraţiei, şi anume data şi locul debarcării aliaţilor, erau pe punctul de a fi divulgate de o agentă, din prea mare dragoste pentru cîinele ei. În legătură cu debarcarea, în Normandia, cunoscută şi sub denumirea de „Ziua Z“, din data de 6 iunie 1944, aliaţii au pus la punct „Operaţiunea Fortitude“, prin care se căuta intoxicarea Germaniei cu informaţii false, pentru a crea impresia că debarcarea va avea loc în regiunea Strîmtorii Pas-de-Calais, şi nu în Normandia. Una dintre agentele implicate în această acţiune de intoxicare a fost Nathalie Sergueiew, al cărei nume de cod era „Treasure“ (,,Comoara“). Născută în Rusia, în anul 1912, ea făcea parte din gruparea „ruşilor albi“, care luptau împotriva celor „roşii“, identificaţi în comunişti.

În 1917, din cauza Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, familia Nathaliei a emigrat în Franţa. În 1940, a fost remarcată de amiralul Wilhelm Canaris – un maestru în arta spionajului -, pe atunci şeful Serviciului de Informaţii – Abwehr -, care a recrutat-o, la Paris, şi a perfecţionat-o în tehnica spionajului, cu scopul de a lucra în slujba Germaniei. I s-a dat numele de cod „Tramp“ (,,Vagabondul“) şi a fost trimisă în Spania, de unde urma să meargă în Anglia. Dar, odată ajunsă la Madrid, Nathalie s-a prezentat la Ambasada SUA, punîndu-se în slujba aliaţilor. Cu cîinele ei, Frisson, în braţe, la care ţinea foarte mult, a intrat în biroul lui Kenneth Benton, şeful rezidenţei locale a „Military Intelligence 5“ (MI-5). Nathalie a devenit, astfel, agent dublu, fiind reţinută şi instruită să plece în Anglia. Problema consta în faptul că ea voia să meargă în Anglia împreună cu Frisson, căţeluşul ei, însă era imposibil, deoarece britanicii interziceau, în acea perioadă, intrarea animalelor străine în ţara lor. Nathalie a ajuns, cu greu, în Strîmtoarea Gibraltar, iar în 1943 a păşit pe pămînt englez, însă fără patruped, care a rămas în grija aliaţilor.

MI-5 i-a cerut lui Nathalie să le ofere nemţilor informaţii false cu privire la debarcarea aliaţilor, făcîndu-i, pe aceştia să creadă că marele eveniment va avea loc la Pas-de-Calais, şi nu în Normandia. Dar, în decembrie 1943, s-a întîmplat un lucru incredibil: Nathalie şi-a anunţat omul de legătură că va renunţa să mai lucreze pentru MI-5 dacă nu i se aduce, imediat, cîinele la Londra. Aliaţii au intrat în alertă, pentru că Nathalie era o persoană „deosebit de temperamentală şi imprevizibilă“, fiind cunoscută drept o „excentrică“ – a fost văzută, adeseori, la hotelul unde era cazată, la bar, în pijama şi papuci. În martie 1944, ea a plecat în Portugalia, la Lisabona, ţară neutră în acea perioadă, care, alături de Spania, devenise raiul spionilor.

Ofiţerul de legătură care o însoţea i-a pus la dispoziţie un emiţător radio, cu ajutorul căruia urma să ia legătura cu MI-5. Însă, cu doar 3 săptămîni înainte de „Ziua Z“, Nathalie a aflat că simpaticul animal de companie a murit. I-a acuzat pe aliaţi că nu au avut grijă de Frisson şi, copleşită de durere, a decis să-i pedepsească. Femeia le-a transmis că le va mărturisi germanilor că le-a furnizat informaţii false. MI-5 a luat hotărîrea de a o înlocui cu un alt agent, după care a fost arestată, la 5 iunie 1944, cu o zi înainte de debarcarea aliaţilor, agenţii-spioni internînd-o într-un spital şi ţinînd-o sub pază. A fost externată la data de 14 iunie 1944, a doua zi fiind concediată din Military Intelligence 5 şi avertizată să nu spună nimic din ceea ce cunoaşte şi ar putea dăuna aliaţilor.Debarcarea trupelor aliate pe ţărmul Normandiei s-a desfăşurat fără incidente majore, planul de intoxicare a Germaniei, care se aştepta ca trupele aliate să debarce la Pas-de-Calais, avînd rezultatele scontate. După 23 august 1944, Nathalie Sergueiew a venit la Paris, de această dată ea oferindu-şi serviciile forţelor franceze de eliberare, iar după terminarea războiului s-a stabilit în SUA. Printr-o înţelegere între MI-5 şi FBI s-a stabilit să se dea publicităţii cît mai puţine informaţii despre oamenii implicaţi în acţiunile de spionaj, cu scopul de a le proteja viaţa. Din acest motiv, există puţine date referitoare la activitatea agentei-spion cu nume de cod „Comoara“.

Gheorghe BraŞoveanu

COMENTARII DE LA CITITORI