Decembrie îmi face cu ochiul

in Tabletă de scriitor

Scapără crivăţul scîntei galbene de ger aspru, dinspre bîrlogul ursului de pe dealuri cu stînci pleşuve, şi împrăştie fluturi de omăt în ferestrele gospodarilor. Oamenii se pregătesc de zor, de sărbătoarea Naşterii Domnului, cu vechi cîntece de pomenire şi vorbe de năşit cozonacii în tăvi cu parfum de cetină şi mir de lapte dulce, cu friptură, caltaboşi, sărmăluţe şi tochitură, binecuvîntîndu-le cu lumină de ceară albastră şi vin roşu ca sîngele de bivol. Aşa e de sărbători, după datini: omul să se bucure şi să petreacă în familie cu toţi cei dragi, cu rudele şi prietenii… În decembrie se fac declaraţii de scris plăcinte cu dovleac şi se ia aminte la ciurul iernii, prin care trec cele mai frumoase ninsori. Acelea despre care se poate vorbi cu blîndeţea inimii, din calendarul cu sfinţi de pîine rumenită în cuptoare cu parfum de flăcări gureşe. Şi de peste tot răsună glasuri de prunci, cu zurgălăi de hîrtie creponată, pe care au scris răvaşe de sănătate. Aşa este făcută plămada istoriei credinţei noastre, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată. Respectînd-o, ne respectăm ţărîna în care ne dorm străbunii şi din care răsar cununi de ape curate şi măguri cu tril de cocoşi sălbatici, în dimineţi cu soare de creasta zorilor de munte, cu nectar de mure negre, pentru toţi împătimiţii de drumeţii montane.
În decembrie, oamenii se miruiesc cu friptură de porc şi ţuică arsă la nouă plite de iubiri într-ale împăcării, căci anul acesta, în vrednicia lui, le-a oferit prilejul să fie în jurul Bradului, bătînd din tobe tăierea porcului de Ignat, cinstind pahar după pahar din chihlimbarul aromelor din pivniţe vechi, în care îngeri de coarnă albă sau ananas îşi fac veacul, strecurîndu-şi lacrimile divine în batiste de orizont de cer cu ţurţuri de păsări zgribulite în podul gurii sale, privind printre degete cum Luna îşi îndeamnă stelele la un grandios carnaval de funigei de zăpadă virgină… Aşa e în decembrie, amintirile sînt toarse din borangic de voiebună şi pîrtii cu zmei de cai galopînd la sănii, pe uliţele străbune… Şi trec pe sub crengile copacilor îmbrăcaţi regeşte în straiele acestei ierni, cu steluţe de promoroacă, spre slava Domnului nostru: Trei crai de la răsărit… Şi e decembrie, şi satul e plin de aroma preparatelor pentru masa de Crăciun, încît nu-ţi vine a te mai dezlipi de la gura sobei. Şi e decembrie, ninsorile împletesc curcubeie care se rostogolesc, la pocnetul din bici al vîntului, peste argintăria cîmpiilor cu iepuri ce-şi sapă culcuş în dunele de zăpadă căzută peste noapte, la rădăcina tufelor de măceş. Şi gerul de-afară brăzdează pe sticla geamului flori, de toate felurile, care-mi aduc aminte de vremea copilăriei, atunci cînd mă dădeam de-a derdeluşul pe spinările rîurilor cu albii de gheaţă-ntinsă în bătaia crivăţului, scăpat din hăţuri, ducînd cu sine cascade de nori de iarnă bogată… E decembrie, şi mă rog ca noul an să-mi poarte noroc de izbîndă de caişi cu globuleţe de dulceaţă şi pepeni cu pîntecele plin de faguri de miere, sub coaja cărora natura respiră în splendoarea ei. Şi e decembrie, ah, dulce decembrie, nu vreau să mă precipit în vorbe, elogiu-ţi aduc întru farmecul tău. Împărtăşesc aceleaşi sentimente de fericire, alături de toţi creştinii, gîndindu-mă că pădurea trebuie respectată şi ocrotită. Chiar dacă este Crăciunul, brazii să nu fie măcelăriţi la voia întîmplării. Decembrie îmi face cu ochiul, îmbiindu-mă la o cană cu vorbă dulce, să zic şi eu, cum este în tradiţia noastră, urarea strămoşească: „La Mulţi Ani!”, iar anul care va veni să fie mai bogat, oamenii, mai milostivi şi înţelegători. Să lase toţi orgoliile deoparte, şi fiecare om, în trecerea sa pe această Planetă Albastră, să trăiască în pace.

ION MACHIDON,
preşedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI