DEFERENŢĂ

in Lecturi la lumina ceaiului

Să vezi Pămîntul ca pe-o floare,
În dreptul inimii uitată,
Ce te-ncălzeşte prin culoare
Întreaga zi, şi noaptea toată.

Să vezi şi oamenii la fel,
Cu cerul tot, întreaga fire,
Să fii ca lacrima în ţel
Şi precum flacăra-n iubire.

Mereu fii candelă spre bine,
Şi cerul va veni la tine.

Prinţ şi cerşetor…
Aflat în unul din templele eticii noastre terestre, am avut posibilitatea să văd, încă odată, modul grăbit în care este „frizat“ adevărul. La intrarea sa în templul cu pricina, adevărul era frumos ca un prinţ din basme, căruia părul îi flutura zeieşte pe umeri. Acolo, unii au tăiat din frumoasa-i podobă, într-un mod nevrednic şi nedrept. Fiecare cu ce a avut şi cu ce a putut. La ieşire din templu, am dorit să revăd, încă odată, frumosul prinţ. Dar nu l-am mai revăzut. Pe uşa pe care intrase frumosul prinţ, am văzut ieşind, clătinîndu-se, un cerşetor. Cineva a şoptit: plecaţi-vă! Trece prinţul Adevăr! Dar eu nu l-am mai văzut. Din urmă, ieşeau grăbite umbre, alerg]nd către alte zări şi către alte temple, unde urmau să fie scrise noi şi noi pagini din istoria eticii terestre. Şi toate, în numele unui cît mai grabnic cîştig material. Cineva a şoptit: Scopul scuză mijloacele! Iar eu am plecat, parcă dorind să mă pierd în freamătul lumii, împletind, în mintea mea, un fel de concluzie a vremurilor: La Cina mea, tăcerea,/ Şi-n veci de veci, namîngîierea… De ce mai arătăm ca oamenii?!…

ILARION BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI