Deformări spaţio-temporale (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

„Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte“ este, poate, cel mai frumos basm din lume. În această poveste apare ideea unei ieşiri din timp. Fiul împăratului ajunge pe un tărîm necunoscut, unde este întîmpinat de zîne, care se străduiesc, din răsputeri, să-i facă viaţa frumoasă. Într-o bună zi, urmărind o căprioară, el trece, fără să vrea, graniţa acelui tărîm şi-l cuprinde dorul de casă. Se întoarce nerăbdător spre palatul pe care-l părăsise, dar nu mai găseşte decît nişte ruine. Se urcă în pod şi, din tînărul frumos care era, se transformă într-un om bătrîn, care se scufundă, apoi, în somnul morţii. Există o divergenţă de opinii în ceea ce priveşte originea acestei viziuni fantastice a ieşirii din timp. Dacă unii o pun pe seama imaginaţiei şi inteligenţei native a autorului anonim, alţii susţin că oamenii neinstruiţi, oricît de dotaţi ar fi, nu pot opera cu idei abstracte. Prin urmare, care ar putea fi originea acestui basm straniu? Un posibil răspuns ar fi acela că civilizaţia noastră ar fi fost precedată de o alta ai cărei supravieţuitori ar fi strecurat unele adevăruri în mituri, poveşti sau legende. Iată că, în zilele noastre, cercetătorii specialişti din domeniul fizicii particulelor elementare confirmă, prin studiile lor, astfel de poveşti. Să nu uităm că, în vechile cărţi religioase ale evreilor, se face referire la un univers cu mai multe dimensiuni şi că Giordano Bruno vorbea despre universuri paralele. De aceea se spune, pe bună dreptate, că magicienii timpurilor noastre sînt fizicienii care sondează misterele particulelor. Dacă ei ne vorbesc despre un „continuum spaţio temporal“, de ce ar trebui să ne mirăm şi să excludem posibilitatea unor deplasări în spaţiu şi timp. În lucrarea sa „Fenomene stranii ale lumii”, Charles Berlitz relatează unele cazuri de „salturi“ în timp şi spaţiu. Unul dintre acestea s-a petrecut cu cîteva secole în urmă, fiind consemnat în cronicile timpului. În ziua de 25 octombrie a anului 1593, Gil Perez, un soldat spaniol din Garda Civilă, care se afla la post la porţile palatului guvernatorului din Manila, capitala Filipinelor, se trezeşte, deodată, la 15 mii de kilometri distanţă, în piaţa principală din Mexico City. Oamenii aflaţi acolo se strîng cu toţii în jurul lui, contrariaţi de uniforma ciudată pe care o purta. Speriaţi, ei au crezut că a apărut cu intenţii ostile, şi l-au dezarmat.
I s-au cerut, bineînţeles, explicaţii. A răspuns că era convins că se găsea în Manila şi a adăugat că guvernatorul fusese asasinat cu o noapte în urmă. Bineînţeles că nimeni nu l-a crezut şi a fost aruncat în temniţă, unde a rămas pînă ce un Galion venit din Filipine a confirmat asasinarea guvernatorului şi astfel oficialităţile au fost nevoite să accepte adevărul, oricît de ciudat ar fi fost acesta. Un caz asemănător a fost relatat în lucrarea „Miscellanies“, a lui John Aubrey: un bărbat aflat în colonia portugheză Goa, din India,
s-a pomeni transportat, prin aer, în Portugalia. Din păcate, el n-a fost atît de norocos ca ostaşul spaniol din Manila. Portughezii, aflaţi sub teroarea Inchiziţiei, erau convinşi că numai un vrăjitor putea atinge o astfel de performanţă. Bietul om a fost judecat de Inchiziţie pentru practicarea vrăjitoriei şi ars pe rug.

(va urma)
Margareta Chetreanu

COMENTARII DE LA CITITORI