Delator-turnător

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Ne-am amintit că, la un moment dat, răspunzîndu-i regretatului Corneliu Vadim Tudor, domnul Traian Băsescu, fost preşedinte, de foarte tristă amintire (de n-ar fi fost şi de nu ne-am mai aminti de el), l-a numit, chipurile, revoltat, pe Tribun, nici mai mult, nici mai puţin decît… delator.

Desigur, dacă autorul acestei remarci infame ar fi avut dreptul şi calitatea morală să o facă, faptul ar fi putut trece neobservat, cu atît mai mult cu cît, din comportamentul său şi din limbajul frust şi direct pe care îl foloseşte, îl ştiam ca fiind puţin „măgar şi violent“, vorba lui Nenea Iancu. Dar ne-a izbit epitetul pe care Traian Băsescu l-a folosit, pentru că asupra activităţii desfăşurate de dumnealui pînă în decembrie 1989 pluteşte acuza de informator, adică de turnător la Securitate. Acum, cînd, la emisiunea sa, talentatul şi curajosul om de televiziune Mihai Gâdea a demonstrat, cu documente clare, infailibile, că personajul ales să conducă România, timp de 10 ani, a fost, fără putinţă de tăgadă, nu doar un simplu informator al Securităţii, ci de-a dreptul un josnic turnător, ne-a revenit în minte termenul „delator“, scos pe gaura gurii mincinoase a Matrozului. Am luat repede DEX-ul cel mare, ilustrativ, instrumentul nostru ajutător, ca să verificăm sensul adînc al acestui cuvînt. Şi iată ce-am citit acolo: delator-oare, s.m., s.f. – persoană care face o delaţiune, denunţător, informator, turnător…; delaţiune – s.f. – denunţare, denunţ, pîră.

Carevasăzică, Nea Trăienică voia să se apere, ca un om onest – n’aşa? – şi să-l atace pe Vadim, zicînd că acesta ar fi fost ceea ce, culmea, Tribunul nostru n-a fost niciodată – a dovedit-o cu documente de necontestat. A fost, în schimb, ,,măria-sa” Băsescu, cel care rămîne ăl mai tare mitoman, campion al mincinoşilor, cu sclipiri de geniu, dacă a putut păcăli un popor să-l aleagă în cea mai înaltă funcţie din Stat, şi încă pentru 2 mandate. Pare chiar de neînţeles, inexplicabil, cum a reuşit el să-i păcălească pe toţi – şi pe noi, şi pe stăpînii din afară, care l-au susţinut.

Prin urmare, dom’ Traian, acesta este adevărul. Un adevăr pe care românii, în marea lor majoritate, îl ştiau. Dumneata ai fost denunţător, informator şi turnător de frunte. Într-un cuvînt, delator.

Credem că, acum, ar fi cazul să-ţi subţiezi niţel obrazul mult prea gros, şi să mărturiseşti. Dar, nu mai are nici o importanţă. Decît, poate, pentru ca românii, oamenii de care ţi-ai bătut joc, tăindu-le salariile, mutilîndu-le pensiile şi cărora le-ai închis şcoli şi spitale, să-şi dea seama cine eşti cu adevărat, să-ţi vadă, în sfîrşit, hidoasa dumitale faţă: un mitoman, un delator şi, poate, un grande infractore, cum nu s-a mai pomenit, vreodată, în nici o ţară de pe întreg mapamondul lumii, aşa cum spunea, glumind, săracul – căci a murit sărac – Vadim. El este cel ce ar fi meritat să ne fie preşedinte, nicidecum dumneata, un delator ordinar.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI