Despre curve, că e cazul…

in Editorial

Motto: „În loc de caractere, avem avocaţi!” (B.P. Haşdeu)

Săptămîna trecută am participat la recepţia oferită de Ambasada Rusiei în onoarea Zilei Victoriei în al II-lea Război Mondial, pe care ruşii îl numesc „Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Asta pentru că ruşii au şi Patrie, dar şi manifestaţii în care îşi onorează înaintaşii, nu îi reneagă. Cum nu îşi reneagă nici conducătorii, indiferent de părerile altor state. La fel cum fac şi americanii şi celelalte mari naţiuni. De altfel, prima personalitate pe care am întîlnit-o în ambasadă a fost… Hans Klemm, ambasadorul SUA! Nu, nu e vorba de semnul unei „înţelegeri secrete” a celor două superputeri, ci de un gest de normalitate, de comportament diplomatic civilizat – dar mai ales de o recunoaştere a meritelor şi a jertfelor din marea conflagraţie mondială. Da, o asemenea întîlnire a avut loc în România… dar nu pe pămînt românesc, ci pe teritoriul Ambasadei Rusiei. Nici un demnitar român nu a fost prezent la manifestare – ce ruşine!

Românii zilei, mă refer la demnitari, au fost ocupaţi cu „Ziua Europei”, o manifestare artificială, fără sens în istoria noastră, decît unul al decăderii. Şi asta s-a văzut chiar la manifestarea de la Cotroceni, unde gazda, preşedintele Klaus Iohannis, a început să-şi atace oaspeţii, liderii PSD şi mai ales premierul – prima femeie care îndeplineşte această funcţie.

Care bărbat ar face asta faţă de o doamnă – căreia orice i s-ar putea critica, da nu şi comportamentul public ireproşabil – şi mai ales într-o ocazie ca aceea? Răspunsul e simplu – nici un bărbat! Din păcate, preşedintele Klaus Iohannis a arătat că are comportament de… moravuri uşoare, pe scurt, de curvă!

La cîteva ore distanţă, o altă figură publică, tratată de curvă, dădea un interviu-fluviu din ţara îndepărtată în care s-a refugiat de binefacerile justiţiei „sistemului”. Spuneam „la cîteva ore distanţă” – Elena Udrea a dat interviul de o altă zi cu mari semnificaţii, 10 mai, mult timp cea mai importantă sărbătoare a României – Ziua Regelui! Ei bine, nu ştiu cît de curvă e Elena Udrea, am nevoie de probe, nu de frustrări specifice strugurilor acri; ceea ce ştiu e că Elena Udrea a dezvăluit un adevărat bordel, alcătuit din fostul preşedinte Traian Băsescu şi capi ai instituţiilor de forţă. Frumoasa şi controversata politiciană a fost abilă, subtilă, trimiţînd însă săgeţi otrăvite şi meritate. Iată un exemplu: „Posibil să i se fi spus. Accept că ştia şi Traian Băsescu, dar sigur nu a cerut Traian Băsescu aşa ceva – nu s-ar fi poziţionat într-o situaţie care ar fi fost o vulnerabilitate în viitor”. Desigur, e vorba de masacrarea oamenilor de afaceri români, a politicienilor de prim rang, în frunte cu Năstase, de atacul împotriva presei, dar mai ales de predarea ţării puterilor străine. Da, asta a făcut Băsescu – preşedintele românilor, ne-o spune criptat Elena, singura lui „vulnerabilitate” – şi o va spune şi deschis, în curînd… Cu alte cuvinte, curva nu e Elena, ci cel care a înşelat încrederea şi speranţele a milioane de români, cel care şi-a dat ţara pe mîna Serviciilor Secrete străine şi a imperialismului neocolonialist.

L-am susţinut pe liderul PSD Dragnea fiindcă l-am crezut un om aşezat, ancorat în realităţi – şi m-a păcălit discursul lui despre „Fondul suveran” şi alte formule din categoria „mîndri că sîntem români”. Dar… totul a rămas text – şi nimic nu se realizează, nici măcar clamata „reformă a justiţiei”, adică eliberarea societăţii de asaltul asupra factorilor de progres economic în capitalism, oamenii de afaceri autohtoni, dar şi asupra oamenilor politici români care scot capul din mediocritate. Mai mult, Dragnea ne-a făcut un „cadou” pe măsura celor ale lui Băsescu – ne-a băgat în „butoiul cu pulbere al planetei”, adică în scandalul fără sfîrşit al Ierusalimului.

Este permanent dat exemplul lui Ceauşescu – acum, vezi Doamne, exemplu pozitiv. Sigur că marele conducător merită dat ca exemplu, dar trebuie făcută o diferenţă: Ceauşescu nu era o curvă proastă, ci un patriot desăvîrşit şi un bărbat de stat, cu sclipiri de geniu! Ceauşescu nu s-a băgat în scandalul Ierusalimului, deşi avea ţara sub control, avea Servicii de Informaţii capabile şi fidele – şi avea o respectabilitate la nivel planetar. Ah, şi avea lîngă el diplomaţi şi consilieri de mare calibru. Acum, colonia datoare-peste-tot, fără economie şi diplomaţie proprie, cu instituţiile statului lăsate fără pic de credibilitate, cu o populaţie mai dezbinată ca oricînd, cu un conflict între generaţii într-o fază periculoasă, cu o clasă politică distructivă şi condusă de personaje inepte, cu comportament de curve s-a trezit băgată în butoiul cu pulbere, ba chiar i s-a aprins şi fitilul: scandalul cu Europa, de unde speră să ia bani şi unde muncesc milioane de români.

Cu alte cuvinte, după ce că în România este un război continuu, de nu mai ştie presa ce „breaking news” să mai dea, acum hai şi în cel mai mare şi mai vechi scandal al lumii, conduşi de o „lumină“ de încredere: combinata iudeo-americană, ba chiar extrema sionistă, reprezentată de Netanyahu şi ambasadorul SUA în Israel, o figură despre care merită vorbit, ca să înţelegem mai bine despre ce este vorba. Dar Dragnea nu s-a oprit aici, ci ne-a mai băgat într-un conflict mondial! Fără o consultare prealabilă cu partidul, cu diplomaţia română, cu preşedintele sau chiar cu partenerii de Coaliţie, Dragnea a declarat că… sprijină decizia lui Trump de a reimpune sancţiuni Iranului, motivînd că SUA nu s-ar fi retras din acord „fără să aibă informaţii foarte serioase”. Nu contează că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică consideră că Iran şi-a respectat angajamentele, ori că de „dovezile” lui Netanyahu se rîde în Europa. Mai mult, Dragnea a făcut şi aprecieri la adresa reacţiilor dure ale statelor europene, de respingere a deciziei lui Trump, mai ales Franţa şi Germania, pe care le-a definit ca „pripite”! „Situaţia din Orientul Mijlociu… unii o cunosc pe deplin, alţii cred că o cunosc, iar alţii nu o înţeleg”, a declarat Dragnea, subliniind că… „este complexă”. Te doare mintea!

Un singur subiect ar mai merita să fie adăugat la capitolul curve: atacurile asupra SRI. Mai exact, pe de-o parte, transferul abuzurilor unor conducători asupra instituţiei – pe de alta, ideea promovată de Băsescu şi preluată încet, încet şi de alţii: demilitarizarea SRI. E o discuţie mai lungă, dar ideea este nu doar periculoasă, ci chiar trădătoare; acum un singur adevăr – chiar şi numai jurămîntul sub drapel este un argument pentru a-ţi da seama că un militar va avea o reţinere în plus să fie corupt. Dar, e o disuţie la care vă cer să vă gîndiţi şi să dicutăm cu altă ocazie. Oricum, schimbarea statutului ar fi un fel de… castrare a acestei instituţii, mai mult decît necesară siguranţei şi securităţii naţionale. Da, ar fi necesar de văzut cum se scurg bani către instituţii parazitare create de politicieni şi mai ales de „partenerii” străini, da, ar fi necesare furci caudine mult mai puţin permisive în privinţa exceselor – dar şi a implicării instituţiei în alte chestiuni care nu ţin de domeniile de activitate.

Şi închei cu o mare durere: pe 9 mai nu s-a organizat nici o manifestare pentru unul dintre primele trei momente ale naţiunii române – Independenţa! 9 mai 1877. Eu aduc în fiecare an un omagiu părinţilor patriei, cei care au făcut posibilă independenţa – Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti şi Ion C. Bătianu – dar şi marii zile de 9 Mai 1877. Fac asta din datorie şi dragoste faţă de România, dar şi faţă de marele patriot care mi-a fost prieten şi dascăl politic, Corneliu Vadim Tudor. Este şi o atragere aminte a celor care se ocupă atît de intens de ceva străin de neam, că rădăcinile pe care trebuie să le udăm sînt aici, în România, nu la Bruxelles. Acele rădăcini puternice care nu sprijină tulpina unor imperii sau a unor grupări interesate doar de profit bănesc, ci o tulpină a simţirii profunde – Naţiunea română.

Măcar atît să facem în cinstea lui 9 Mai 1877 – să udăm rădăcinile Naţiunii cu un omagiu sincer, pios, din minte şi suflet.

DRAGOŞ DUMITRIU

 

Comunişti şi ticăloşi

COMENTARII DE LA CITITORI