Despre debuturile unor scriitori (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

 

Dintre poeţii activi la începutul Secolului XX, Şt.O. Iosif s-a bucurat de un prestigiu deosebit. Debutul lui publicistic a avut loc în revista şcolară „Izvorul” (1892). Cu timpul, şi-a înregistrat poeziile şi în alte publicaţii, precum „Adevărul”, „Viaţa”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare” şi „Semănătorul”. În 1901, a apărut primul său volum, „Patriarhale”. * Octavian Goga (1881-1938) a fost un luptător cu vocea sonoră pentru idealurile românilor din Transilvania. A debutat în „Revista ilustrată” (1898). În 1905, a apărut volumul „Poezii”, care a avut un răsunător succes şi în Transilvania, şi dincoace de munţi. Alte volume ale acestui autor sînt: „Ne cheamă pămîntul”, „Din umbra zidurilor”, sau „Cîntece fără ţară”. * George Topîrceanu (1886-1937) a început să scrie poezii încă din clasa a III-a primară. Versurile compuse atunci, „Hai cu toţii, fraţi români,/ Să dăm năvală în păgîni”, anticipează firea lui iritabilă, care avea să-i aducă numai necazuri. A debutat în publicistică devreme (1904), la „Revista ilustrată” şi „Revista noastră”. Au urmat „Semănătorul”, „Viaţa românească” şi „Neamul românesc literar”. În 1916, a debutat editorial cu două volume: „Balade vesele şi triste” şi „Parodii originale”. * Tudor Arghezi (1880-1967) a debutat la vîrsta de 16 ani cu poezia „Tatăl meu”, publicată în revista „Liga Ortodoxă” a lui Alexandru Macedonski. Primul său volum, „Cuvinte potrivite”, a apărut în 1927. * Ion Minulescu (1881-1944) s-a considerat „stegarul simbolismului românesc”. A debutat cu poezia „Gîndului”, publicată în revista „Povestea vorbei” (1907). În 1904, întors în ţară, după studiile făcute la Paris, se angajează în lupta dintre „modernişti” şi „tradiţionalişti”. Debutează editorial în 1908, cu volumul „Romanţe pentru mai tîrziu”. * George Bacovia (1881-1957) îşi expunea primele versuri în publicaţii obscure, apărute la începutul Secolului XX. Ele sînt semnate ba „G. Bacovia”, ba „G. Andone”. În 1918, îi găsim semnătura în „Literatorul”. Primul volum, „Plumb”, apărut în 1916, a trecut aproape neobservat, mai mult din pricina războiului. Alte volume: „Scîntei galbene” (1926), „Cu voi” (1930), „Comedii în fond” (1936), „Stanţe burgheze” (1946). * În chip firesc pentru un viitor mare scriitor, şi Mihail Sadoveanu (1880-1961) a debutat la vîrsta adolescenţei, cu schiţa „Domnişoara M din Fălticeni”, semnată „Mihail din Paşcani”. În anii care au urmat, pentru colaborările de la „Viaţa românească”, „Pagini literare” şi alte publicaţii a folosit şi alte pseudonime, cum ar fi: „M.S. Cobuz”, sau „Ilie Puşcaşu”. Debutul editorial al lui Sadoveanu s-a produs brusc, în 1904, cu 4 cărţi: „Povestiri”, „Şoimii”, „Dureri înăbuşite” şi „Crîşma lui Moş Precu”. Acest eveniment l-a determinat pe Nicolae Iorga să numească anul 1904 „Anul Sadoveanu”. * În 1914, pe cînd era student la Facultatea de Litere, Camil Petrescu (1894-1957) a debutat în revista „Facla”, cu povestirea „Femeile şi fetele azi”, semnată „Raul D.”. După primul război mondial, unde fusese combatant, a colaborat la revista „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu. În 1923, Camil Petrescu editează volumul „Versuri” şi drama „Suflete tari”, care a avut premiera în 1925. * Liviu Rebreanu (1885-1944) a debutat în revista „Luceafărul” din Budapesta (1908). Trecerea munţilor, în Regat (1909), a constituit un imbold în cariera lui literară. A debutat editorial în 1912, cu volumul de proză scurtă „Frămîntări”. După cîţiva ani, cînd a profesat jurnalistica la revistele „Rampa”, „Universul literar”, „Viaţa românească” şi altele, a tipărit romanul „Ion”, în 1920, care i-a adus Premiul Academiei şi consacrarea naţională. * Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955). Căsătorită de la vîrsta de 20 de ani, a avut parte de o familie grea, cu mulţi copii, care i-au împiedicat cariera literară. A debutat tîrziu, cu un necrolog, la moartea actorului Petre Liciu, publicat în ziarul „La Politique”. În 1913, a trimis cîteva încercări de proză lirică la revista „Viaţa românească”. A debutat editorial în 1919, cu volumul „Ape adînci”, comentat favorabil de Garabet Ibrăileanu. După război, a aderat la mişcarea „Sburătorul”, iar la îndemnul lui Eugen Lovinescu a evoluat către o proză obiectivă şi de analiză psihologică, inaugurată de Ciclul Hallipilor. * După ce a terminat studiile la Facultatea de Filologie clasică de la Universitatea din Bucureşti (1899-1903), Eugen Lovinescu (1881-1943) a debutat cu foiletoane în suplimentul literar al ziarului „Adevărul” şi în revista „Epoca”, pe care le-a strîns, mai tîrziu, în volumul „Paşi pe nisip” (1906). În 1918, a iniţiat Cenaclul „Sburătorul”, care din 1921 s-a numit ,,Sburătorul literar”. Din acest moment, el s-a impus ca un teoretician al modernismului literar românesc şi a publicat un număr impresionant de volume referitoare la critica literară de la noi, cum ar fi: „Istoria civilizaţiei române moderne”, „Istoria literaturii române contemporane” şi „Critice”, monografii consacrate unor scriitori (T. Maiorescu, Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, Gh. Asachi). * Profesor, prozator, critic şi istoric literar, poet, gazetar şi eseist, George Călinescu (1899-1965) a fost considerat una dintre cele mai strălucite figuri ale literaturii noastre, un adevărat uomo universale din perioada Renaşterii. El şi-a început activitatea publicistică în 1924, la revistele vremii: „Universul literar”, „Viaţa literară”, „Sburătorul”, „Gîndirea”, ,,Viaţa românească” şi „Jurnalul literar”. În 1932, a publicat volumul „Viaţa lui Mihai Eminescu”, atrăgînd atenţia criticii asupra personalităţii sale. În 1933, a apărut romanul „Cartea nunţii”, prin care a demonstrat că poate fi, în egală măsură, şi un prozator de forţă. * Aşa cum Liviu Rebreanu îşi făcuse mîna publicînd proză scurtă, şi Marin Preda (1922-1980) a debutat cu nuvela „Pîrlitu’”, publicată în ziarul „Timpul”, după care au urmat schiţe şi nuvele, cum ar fi: ,,Strigoaica”, ,,Salcîmul”, ,,Calul”, ,,Noaptea” ş.a. În 1948, a apărut prima sa carte, „Întîlnirea din pămînturi”, un volum de nuvele şi povestiri. În 1955, a publicat prima capodoperă, romanul „Moromeţii” (vol. 1). * Eugen Barbu (1924-1993) a debutat cu un pamflet în ziarul „Fapta”, condus de Mircea Damian (1946). A frecventat Cenaclul „Sburătorul”, unde a citit cîteva pasaje din romanul „Groapa”. În 1955, a apărut în revista „Viaţa românească” nuvela „Munca de jos”. Apariţia romanului „Groapa” (1957), într-o perioadă de involuţie culturală (proletcultismul), generată de amestecul politicului în cultură, a fost un moment decisiv în proza postbelică şi a marcat consacrarea lui Eugen Barbu ca unul dintre cei mai mari prozatori contemporani.

Sfîrşit

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI