Despre gene

in Alte știri

 

Motto: ,,Ne sutor ultra crepidam”. Nu mai sus de sandală – îi spusese pictorul grec Apelles unui cizmar care avea şi alte obiecţii privind tabloul.

 

La începutul anilor ‘40, am auzit, la adunarea batalionului, că elevul Dima are cea mai mare medie pe colegiu. Era, în epocă, şi un roman, care a cucerit inimile şcolarilor: ,,Elevul Dima dintr-a VII-a”, de Mihail Drumeş. Acest coleg, din altă clasă, cu un alt profil, mi-a produs un sentiment de admiraţie. Eu nu am interferenţe cu invidia. Nimic negativ nu există în viaţa mea, în sufletul meu.

După 70 de ani, l-am întîlnit, par hasard, la o Asociaţie. L-am întrebat: ,,Spune, bătrîne, nu-i aşa că eşti fiu de intelectuali şi de aceea învăţai aşa de bine?”. ,,Da, sînt fiu de învăţători”. Deci, pe el l-au ajutat genele mai mult decît pe noi. Un văr de-al meu, licenţiat de vîrf la Universitatea Bucureşti – în drept, litere şi filozofie – era fiul unui tîmplar de la sat. Ta-su măsura, scria, gîndea pe unde trebuie să dea cu rindeaua sau să taie cu fierăstrăul. Noi ăştia, fii de ţărani, nu am fost privilegiaţi de gene.

Prin anul 2000, fiul nostru ne-a sunat din SUA să ne întrebe ce probleme avem noi, ce probleme au avut părinţii noştri. Americanii iau serios în seamă atavismul. La copiii de intelectuali, eşecurile sînt mai rare. Am avut un fost coleg de lagăr, o mîndreţe de om: înalt, frumos. Îl dăduseră părinţii la Liceul comercial din Constanţa, dar el nu s-a descurcat. Tatăl său era inginer în Anglia, prin anii ‘20, pe vremea cînd, la noi, nu ploua cu ingineri. Mama lui era englezoaică, repatriată în 1956. Prin urmare, nu se putea să nu fi fost, şi el, spion britanic! După ce a executat 10 ani de temniţă, în 1960 a fost dat la schimb pentru un spion comunist. Aşa a scăpat din Iadul Roşu. Altfel, omul era priceput la orice muncă şi mînuia cu uşurinţă toate uneltele. În ce mă priveşte, eu nu ştiu nici să merg pe bicicletă.

Colegul de temniţă a ajuns în Canada, unde s-a căpătuit cu ajutorul unui frate vitreg, englez 100%: fermă, comerţ, dar şi muncă în fabrică.

Izbînda noastră, a ,,ţăranilor pur-sînge”, a fost obţinută cu eforturi. Am avut o palidă realizare – aceea de a fi fost, timp de 3 ani, premiant la Liceul ,,Dimitrie Cantemir”, şi atît. Restul nu a mai depins de mine.

Am un nepot de 13 ani, o frumuseţe de copil, înalt, de o bunătate mesianică. Între noi sînt relaţii de iubire absolută. Fiindcă eu am dorit din toată inima ca el să vină pe lume, să-mi facă viaţa mai frumoasă, că prea a fost otrăvită de comunişti, chiar şi după 1989. Băiatul e încîntat că mama lui e doctor ing. şi tatăl său, master ing. Dar el nu-şi face lecţiile. Din cauza asta, mama lui, care a fost întotdeauna, de nota 10, e disperată. Şi, cum părinţii au observat că am o influenţă de suflet asupra fiului lor, mi-au cerut să intervin. Am iniţiat un stimulent substanţial, şi am aşteptat să văd care sînt rezultatele. I-am spus mamei lui că băiatul unui fost amic a intrat cu nota 10 la Electronică, dar nu a reuşit să treacă în Anul II. A ajuns şofer la o Ambasadă africană. ,,Cum să ajungă, fiul meu, şofer?”, mi-a strigat ea la telefon.

În schimb, nepoata mea, Iris (11 ani), învaţă de nota 10+. În clasa a V-a fiind, a dat examen pentru clasa a VIII-a, la matematică, şi a reuşit!

ION BAURCEANU

P.S. În clasa a VIII-a, nepotul meu a trecut la medii de 10, aşa cum, de altfel, îi sînt şi genele. A avut o singură medie de 9. Urmează admiterea în clasa a IX-a. Spre bucuria noastră, a celor ce îl iubim, că e frumos şi bun, ,,Ca soarele sfînt de pe Cer!”…

COMENTARII DE LA CITITORI