Despre nostalgia post-imperiala sau „despre comportamentul tipic” al provocatorilor politici (2)

in Polemici, controverse

Cine a avut nevoie de această provocare politică şi cine, după cum spuneau romanii antici, „va beneficia“ (CUI PRODEST)? Nu avem nici o îndoială că, deloc din întîmplare, această farsă, tragică, pentru victimele sale, şi o înscenare, conform metodelor sale, este jucată de premierul britanic şi de serviciile sale de informaţii, literalmente în acelaşi timp cu publicarea la Bruxelles a proiectului UE a „contractului despre Brexit“. Condiţiile acestuia, inclusiv necesitatea unei compensaţii de miliarde din partea Londrei pentru „obligaţiile sale neîndeplinite“ sînt, cel puţin, foarte neplăcute pentru guvernul conservator al Marii Britanii.

Cît de valoros apare argumentul autorităţilor britanice şi al mass-media că atentatul la familia Skripal a fost special conceput de Moscova în ajunul Cupei Mondiale FIFA. Mulţi ani la rînd, politicienii de la Londra şi „rechinii mass-media“ nu îşi pot ascunde disconfortul extrem şi setea nestinsă de răzbunare pentru decizia FIFA de a oferi dreptul de a găzdui Mondialele 2018 – Rusiei şi cele din 2022 – Qatarului. Ţara noastră a cîştigat acest drept într-o luptă echitabilă, iar Anglia, în ciuda faptului că a fost condamnată pentru folosirea mai multor metode de corupţie, a pierdut. Dar, se pare, a decis să „recupereze“ în terenul provocărilor politice.

Din nou, apare întrebarea „cine va beneficia“ – CUI PRODEST? Londra, care încearcă să se răzbune, sau cel puţin să strice, să otrăvească atmosfera festivităţii dedicate fotbalului la nivel mondial, sau Moscova, care depune toate eforturile posibile pentru ca milioanele de fani din întreaga lume să se poată bucura de jocul celor mai buni dintre favoriţii lor?!

Un alt „argument final“, care, cică, ar fi incriminator pentru Kremlin şi personal pentru preşedintele Putin: atacul brutal asupra familiei Skripal a fost planificat şi realizat în mod deliberat, în ajunul alegerilor prezidenţiale din Rusia, în mod presupus, pentru a demonstra „puterea brutală şi determinarea de a-i pedepsi pe trădători, indiferent de locul unde s-ar afla“. Sîntem chiar forţaţi să menţionăm că, pe gentilomii de la Londra, de data aceasta, i-a lăsat atît logica elementară, cît, de asemenea, şi sensul tradiţional britanic al umorului. Constatăm încă un eşec al strategilor-analişti britanici, asemănător cu cel în cazul „armelor chimice ale lui Saddam Hussein“. Dacă ei au vrut să-l discrediteze pe actualul preşedinte rus, apoi practic vor ajunge să sporească gradul său de autoritate, deja puternic în ţară.

Folosind expresia preferată de către serviciile de informaţie occidentale pentru a revela agresivitatea Rusiei, sîntem „profund convinşi“ că Londra şi mai multe alte capitale occidentale încă nu şi-au revenit din şocul cauzat de lansarea de către Putin a informaţiilor senzaţionale cu privire la dezvoltarea de către oamenii de ştiinţă şi inginerii ruşi a celor mai moderne tipuri de rachete, care transformă de fapt arsenalele NATO şi, în special, sistemul american de apărare antirachetă în nişte relativ inofensive obiecte muzeale. Într-o oarecare măsură ei pot fi înţeleşi: realizările ruseşti sînt cu adevărat impresionante, pentru că ulterior a fost demonstrat şi un video-documentar, dovadă a existenţei acestui „armament al viitorului“, care a fost deja transferat pentru dotarea forţelor armate.

În concluzie, rămîne doar să atragem atenţia cititorilor noştri şi a politicienilor occidentali la partea cel puţin tot atît de substanţială a adresării lui Vladimir Putin către Adunarea Federală a Rusiei din 1 martie 2018. Aceasta afirma fără echivoc atît că încercările explicite din partea Occidentului de a negocia cu noi de pe „poziţia de forţă“ sînt respinse de Moscova, şi, de asemenea, Rusia este dispusă necondiţionat de a se angaja într-un dialog egal pe întreaga gamă de probleme globale, de la terorismul internaţional şi reducerea armelor strategice ofensive, la securitatea informatică şi la protecţia mediului.

Cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă!

Sfîrşit

Comentariul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti

 

Despre nostalgia post-imperiala sau „despre comportamentul tipic” al provocatorilor politici (1)

COMENTARII DE LA CITITORI