Deşteptarea României

in Poeme

Înseninată-i azi cîmpia morţii

de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti

e pace-n cer şi bună învoire

departe-s toate relele lumeşti

În locul crucii albe de mesteacăn

mausolee s-au zidit discret

iar pietrele de rîu din temelie

aduc răcoarea dulce din Siret

Mai străluceşte-n soare cîte-o cască

un glonţ năpraznic a muşcat din ea

eşarfe prăfuite şi medalii

foşnesc pe panoplii de catifea

Copiii vin cu maci şi cu narcise

un duh solemn le taie paşii mici

sub streşinile pietre înverzite

tresar în cuiburi pui de rîndunici

Adie vara-n ierburi şi în grîne

încremeneşte timpul ca un sclav

şi pentru-o clipă, numai pentru-o clipă

detună iarăşi iureşul grozav

În larmă grea de clopote şi bucium

învie morţii, scumpii noştri morţi

centurioni de aburi şi tăcere

ce-au tras cămaşa iadului la sorţi

De nu le-ar fărîma căldura chipul

de n-ar răni lumina ochii lor

să fie iar ca-n primele oraţii

cu trupul zvelt ca stîlpul de pridvor

Ce tineri sînt, ce strai de sărbătoare

înveşmîntează carnea lor de zei

şi din postavuri putrede prind viaţă

întinse mări pe care calcă ei

Ţin braţul drept a binecuvîntare

cu braţul stîng dezmiardă rana grea

şi cum zîmbesc de trist şi fără noimă

oştire de blajini din altă stea

Nu vor pomeni, nici rugăciuni, nici lacrimi

le-ajunge că au fost sanctificaţi

la răsuflarea lor de taină mare

albesc privighetorile-n Carpaţi

Ei au plătit precum eroii antici

cu tot ce-aveau mai scump: cu viaţa lor

mai au şi-acum ţărînă-n colţul gurii

şi clorofila sîngeră uşor

Ei sînt albine fără de odihnă

polenizînd trecut şi viitor –

îngenuncheaţi, voi, preoţi ai minciunii

îmbogăţiţi sub zodia furtunii

Şi presăraţi pe-a lor morminte flori…

CORNELIU VADIM TUDOR (1987)

COMENTARII DE LA CITITORI