Destin

in Poeme

Părinţilor şi bunilor mei

N-a mai vrut să stea

şi-a plecat.

Se săturase de atîta drum,

de-atîta trudă.

Era sărac, singur, bolnav,

nevasta îi murise.

Copiii l-au lăsat

în casa bătrînă din sat.

Gîrbovit de nevoi,

o viaţă s-a luptat

să-şi lucreze ogorul,

să se hrănească.

Avea o singură văcuţă

slabă care-i mai da lapte

şi într-o noapte

a găsit-o moartă…

Mai avea un cîine, Grivei.

Lătra la lună şi la stele,

lîngă umerii săi lăsaţi,

şi doi porumbei

blînzi, cu ochi de mărgele,

merei,

care plîngeau pe umerii-i grei.

Şi într-o zi au plecat,

n-au mai venit

să vorbească în taină cu ei…

Cîinele s-a dus într-o iarnă.

Era ger bocnă afară,

şi-a plecat într-o seară,

urlînd prin nămeţi,

spre zările grele

de ceară.

Şi-a rămas singur, singur de tot.

Plîngeau căsuţa, livada pustie.

Cerul parcă-l chema

ca să vie.

Şi-a luat desaga şi a plecat

şi el.

N-a mai vrut neam să stea,

s-a ascuns, plîngînd,

într-o stea.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI