Dezamăgitorul preş de pe la casele mici

in Polemici, controverse

Motto: „Ei nu sînt adversarii mei, sînt pigmei. Sînt din filme de desene animate, uită-te la ei! (…) O să le dau un milion de pumni în cap! Nu mai pot eu de frica lor“.
Corneliu Vadim Tudor

Rumorile şi umorile trezite de decizia Curţii de Apel Bucureşti, care invalidează ultimul Congres al PRM, cauzează reverberaţii în zone mărunte – aşa cum mărunt, ca să nu spun inexistent, a devenit mesajul acestui (istoric) fenomen politic ce, altădată, purta cu mîndrie numele „România Mare“. De fapt, problema o reprezintă actualii aşa-zişi creatori şi purtători de mesaj, care nu înţeleg şi nu au nici o legătură cu Vadim şi creaţia sa – fenomenul „România Mare“. E firesc, pentru că din afara partidului sau de la nivelul unor funcţionari mărunţi şi slugarnici, ce nici măcar nu aveau acces în sala de aşteptare pe vremea Marelui PRM – ei bine, din asemenea posturi nu puteai asimila spiritul peremist. PRM nu a fost construit pe baza unor gulgute plagiate din reviste străine pentru ţăcăniţi, ci pe aplombul şi talentul unui conducător adevărat, pe valoarea şi ideile unor intelectuali de prim rang, a unor ofiţeri patrioţi, pe sacrificiul miilor de lideri locali ce au refuzat compromisul politic; mesajul lui Vadim a fost adevărul ocolit cupid de celelalte partide, dar şi inspiraţia profundă a naţionalismului real, a valorilor create de români, indiferent de epocă. Cei care au avut în organul gîndirii un partid identificabil prin poveşti cu marţieni şi conspiraţii bune de înghiţit cu (prea) multă băutură sînt de vină pentru căderea partidului.
De fapt, Congresul sancţionat de instanţă a fost nul şi din punct de vedere moral, fiindcă „aleşii“ au găsit de cuviinţă să împieteze memoria lui Vadim prin reînfiinţarea unei funcţii desfiinţate formal chiar de Tribun (aceea de prim-vicepreşedinte, creată special pentru inegalabilul Eugen Barbu) şi prin sublinierea şi repetarea afirmaţiei că „Vadim a făcut greşeli“; era, oare, cazul ca un neica-nimeni în politică – un semidoct în domeniu, comparativ cu Vadim – să facă asemenea comentarii – şi asta chiar în forul suprem al partidului?! Da, moral vorbind, adunarea în cauză merita răsplătită printr-o anulare! Despre urmări – ignorarea revistei „România Mare“, cea care a dat naştere partidului, părăsirea fiinţelor atît de dragi Tribunului, căţeii pribegi, lipsa unei voci, a unui mesaj etc. – ei bine, toate astea au dus la sintagma „partid unitar“ – dar nu în sensul vreunei coeziuni, ci al paronimului aferent procentului de 1% ce însoţeşte partidul ca un fel de completare a numelui…
Fără a lua în seamă păreri, fără a avea măcar o idee despre cum şi unde s-ar putea regăsi partidul, mai bine zis cum s-ar putea contura un traseu politic care să îmbine moştenirea ideatică a Tribunului cu solicitările complicatului prezent, acestă conducere mi-a creat, de multe ori, impresia că nu face decît jocul celor care doresc răul final al partidului; într-o perioadă în care tot mai multă lume crede că ţara urmează o cale greşită, PRM, singurul partid cu istorie de reală şi permanentă opoziţie – pare nu doar tăcut, ci chiar autist! Nu mai există luări de poziţie, conferinţe, un program clar, o idee-forţă care să vină dinspre partid, apariţiile aşa-zisului preşedinte nu au nimic în comun cu nevoile acute ale românilor, ba chiar vin în contradicţie cu logica şi bunul-simţ – iar tot ceea ce fac ei, conducătorii PRM străini de PRM, nu seamănă a politică, ci a băută cu poşircă într-un birt de mahala – îmbîcsit de fumul gros al uitării, de duhoarea asudată a neputinţei şi de locvacitatea etilică al ignoranţei atotştiutoare – cu finalizare publică… lîngă primul gard.
Am căutat reacţiile conducerii PRM pe fluxurile agenţiilor de presă. Nu am găsit comunicate pe agenţia naţională de presă Agerpres, ci pe una de… zvonuri şi bîrfe – „Pe surse“! Acolo consideră actuala conducere că e locul de desfăşurare a activităţii partidului care, altădată, dezvăluia, la ora de maximă audienţă, fraude enorme, privatizări oneroase sau chestiuni legate de trădarea naţională; sigur, atunci partidele de la putere şi liderii lor luau acele dezvăluiri în rîs, dar pînă azi s-au dovedit reale una după alta, iar puternicii lideri de atunci îşi scriu memoriile din puşcărie – în schimb aşa-zişii şefi de azi ai PRM declară că Vadim a făcut greşeli… Atitudine de case mici, servile, gata să cureţe scamele caselor mari. Alte cîteva case mici au sărit cu oferte – „Gata, se desfiinţează PRM, haideţi la noi să candidaţi sau să ne susţineţi!“. Ce mîndru am fost cînd un vechi şi brav peremist, Ion Iordan, şef de organizaţie la Piteşti, l-a trimis la plimbare pe însuşi deputatul Bogdan Diaconu, cel ce plimbă butaforia „Vlad Ţepeş“ prin diverse scenete legionaroide, iar Grigoraş Bănică, liderul PRM din comuna Brăduleţ (de care aparţine celebrul deja sat Brădet, unde încă funcţionează eroic fabrica victimă a ministrului corporatist şi „colportist“ al Agriculturii) l-a luat la trei păzeşte pe notoriul şmecher băsist Mircea Andrei, dîndu-i o replică demnă de un om de-al lui Vadim: „Da, domnu’ Andrei, te cunosc, te ştiu de la televizor, din Dosarele lui Silviu Mînăstire“. Şi, ca din întîmplare, conducerea de la Bucureşti nu îl agreează pe şeful acestor oameni, liderul judeţului Argeş, prof.univ.dr. George Bălan, fost primar al Cîmpulungului de Muscel. Asupra altor peremişti s-au repezit şi reşapaţii de la UNPR, o altă casă mică, dar plină de obiecte de furat – de la parlamentari, pînă la ce-o mai găsi DNA. Sînt cei care i-au săpat groapa prietenului atît de drag Tribunului, Dan Diaconescu, victimă a unei înscenări politice, apoi judiciare. S-a şi lansat intoxicarea că PRM va fi absorbit de UNPR… Mă întreb, însă, dacă o fi intoxicare… sau conducerea actuală pregăteşte vreo surpriză? Fiindcă nu m-ar mira, tot le plac lor conspiraţiile. Numai că la case mici, astea nu se numesc conspiraţii, ci găinării. Iar conspiratorii se numesc… nedemni de PRM! Şi, în timp ce aşa-zisa conducere PRM umblă după marţieni, reptilieni, asteroizi şi alţi gogomanoizi, patriotul Ilie Şerbănescu anunţă profetic: „Dacă România nu va găsi o cale să părăsească Uniunea Europeană, va înceta să existe“. Unde este PRM-ul, care ducea stindardul patriotismului? Ah, am uitat că la casele mici nu se pune drapel – cel mult calci pe vreun preş.

Dragoş Dumitriu

COMENTARII DE LA CITITORI