Dezmembrarea României – o ţintă a Mafiei internaţionale! (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Astfel şi acum, după un secol, vocile Berlinului şi Moscovei zboară ca două păsări de pradă, care îşi fîlfîie aripile ameninţătoare deasupra Europei, încercînd, din răsputeri, să rămînă neschimbate iarmaroacele în care s-au vîndut şi s-au cumpărat destinele unor popoare. În ultima vreme, cînd dincolo şi dincoace de Prut voci tot mai multe şi mai puternice se aud rostind, clar şi răspicat, dorinţa ca Basarabia românească să revină la sînul mamei sale, România, Berlinul şi Moscova şi-au găsit un aliat neaşteptat: SUA! Prin vocea ambasadorului de la Chişinău, James D. Pettit. „Moldova nu este România“! Să fi vorbit gura fără el?, cum se spune. În nici un caz. El a afirmat un punct de vedere al guvernului pe care îl reprezintă la Chişinău. Aşa că iată care este adevărata valoare a acelor „relaţii privilegiate“ pe care România le are cu SUA! Şi-atunci nu mă pot abţine să nu repet, încă o dată, spusele lui Watts: „Fereşte-ne, Doamne, de prieteni“! Cu adevărat dureros este, însă, faptul că nu se putea ca şi acum, ca în atîtea alte situaţii, să nu-şi scoată capul trădătorii de neam şi de ţară, precum Lucian Boia, care îşi permite să ignore dorinţa unui întreg popor. „Problema unirii nu se mai pune azi, fiindcă cei mai mulţi dintre moldoveni doresc să trăiască într-o ţară independentă“! O fi făcut, el, vreun referendum, sau măcar vreo cercetare sociologică în acest sens? Nu, desigur! Însă vorbeşte pentru că este un sîmbriaş care s-a vîndut străinilor, ale căror interese le serveşte prin tot ceea ce a scris. Şi nu mă pot abţine să nu amintesc versurile marelui Eminescu în celebra sa „Doină“: „Cine-au îndrăgit străinii,/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul nemernicia“! Sigur, este regretabil că această Mafie internaţională, de care vorbeam, ne poartă sîmbetele. Însă ceea ce este cu adevărat dureros e că ea şi-a găsit susţinători şi sprijinitori în rîndul românilor, aşa cum s-a întîmplat mereu. Trădarea ne-a însoţit mereu de-a lungul istoriei. Trădători au fost şi vor fi. Aceştia însă nu au fost şi nu sînt români, ci mai degrabă „sămînţă străină pripăşită prin România pe vremea cînd o băteau vînturile din toate direcţiile“ (Nicolae Titulescu). Unii, preum Boia sau Gherman, latră singuratici, ca să fie auziţi de stăpînii lor, că doar de aceea îşi primesc simbria. Alţii încearcă, şi chiar reuşesc, să adune în jurul lor găşti, formate din indivizi care, în numele „libertăţii de conştiinţă“, acceptă să se pună în slujba celor care trudesc din greu la dezmembrarea ţării. Cu adevărat periculoşi sînt însă aceia care, ajunşi, prin votul nostru, să conducă ţara, în loc să militeze pentru bunăstarea şi prosperitatea ei şi a Poporului Român, o îndreaptă spre dezastru. Sînt guvernanţii şi politicienii României de după 1989. Aceştia sînt urmaşii celor pe care marele Nicolae Iorga îi numea „hîzii politicieni mîncaţi de pofte şi nevolnicii“. Motiv pentru care nu pot să nu le doresc acelaşi lucru: „Să nu-i ierte Dumnezeu pe cîrmuitorii neghiobi sau vînduţi (…)! În vecii vecilor, cît va mai dăinui suflare românească pe acest pămînt, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele“!

Sfîrşit
Ilie Şandru

COMENTARII DE LA CITITORI