Dezvăluiri din lumea supranaturalului (3)

in A nu se citi noaptea

În istorie, oglinzile au fost folosite pentru a primi mesaje de la zei, iar John Dee, magicianul de la curtea reginei Elisabeta I a Marii Britanii, a prezis complotul împotriva regelui James. Teama de oglinzi îşi are originea în teama faţă de dublura personală (spirit cu chip identic al fiinţei vii). Numeroase culturi de pe glob susţin că, atunci cînd o persoană îşi întîlneşte sau îşi vede propria dublură, aceasta va muri în curînd. O astfel de credinţă este foarte răspîndită în Germania, această dublură al unei persoane fiind numită „Doppelgänger”.
În Egiptul antic, dublura unei persoane nu avea această conotaţie negativă. Din contră, prin dedublare, spiritul unei persoane îşi putea părăsi temporar corpul material, fiind liber să viziteze orice loc de pe Pămînt sau chiar din alte dimensiuni. Zeiţa egipteană Hathor poartă o coroană reprezentată sub forma unor coarne de vacă, susţinînd între ele un disc solar. Aceasta putea vedea prin ochiul lui Ra, ceea ce îi oferea cunoaştere asupra tuturor lucrurilor petrecute pe pămînt, în apă, în ceruri şi în sufletul uman. Simbolul acestei zeiţe este scutul care reflectă totul în forma sa adevărată.
Bîntuirile cauzate de elementali
În toate mitologiile de pe glob, se regăsesc, într-o formă sau alta, spiritele elementale. Aceste spirite sînt asociate cu elementele apă, aer, foc şi pămînt. În tradiţiile asiatice, ele pot fi asociate şi cu fierul şi lemnul, iar altă viziune îi prezintă pe elementali ca fiinţe eterice. Astfel, gnomii şi trolii sînt asociaţi cu pămîntul, elfii cu aerul, sirenele şi ondinele cu apa, salamandrele cu focul, driadele cu lemnul (în special cu lemnul copacilor şi plantelor vii), iar tradiţiile asiatice împart toate fiinţele mitologice pe elemente, într-un mod ciclic.
Ca spirite, elementalii pot cauza bîntuiri. Este ştiut, şi există nenumărate legende în acest sens, că elementalii sînt jucăuşi şi că le place să îşi bată joc de oameni, uneori chiar în moduri duse la extrem, înfricoşîndu-i. Iar asta se datorează faptului că elementalii nu pot fi clasificaţi ca fiind buni sau răi, ei neavînd nici un fel de conştiinţă morală. Elementalii mută locul obiectelor, în special al obiectelor mici, amuzîndu-se să vadă expresiile mirate sau speriate ale oamenilor atunci cînd îşi caută lucrurile sau cînd le găsesc în altă parte decît în locul unde le-au lăsat. Se spune că elementalilor le plac locurile vechi, puţin prăfuite, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, renovarea casei soluţionează bîntuirile cauzate de aceste spirite.
Cazul extrem îl reprezintă aici locuinţele construite în linie dreaptă cu zonele locuite de către elementali. În Marea Britanie şi Irlanda, se evită construirea în linie dreaptă cu aceste locuri. Dacă o casă ar fi construită într-o astfel de zonă, se spune că aceasta ar echivala cu o invitaţie pentru elementali să ocupe un nou loc, şi casa ar deveni bîntuită imediat. În cazurile în care există case locuite, ce au fost construite în astfel de zone, locatarii lasă în permanenţă uşile şi geamurile deschise, pentru ca elementalii să poată trece pe acolo, dar să nu fie tentaţi să rămînă. Totuşi, mai toate casele construite pe terenurile aflate în linie directă cu locuinţele elementalilor au fost demolate sau abandonate, tocmai din cauza intensităţii cu care se manifestau spiritele în acele locuri.
Fantome fictive (1)
Urmînd modelul bîntuirilor de tip poltergeist, cercetătorii au demonstrat că pot fi generate entităţi care să bîntuie folosind doar puterea minţii umane. Acestea sînt aşa-numitele „fantome fictive”.
Un grup de parapsihologi din Toronto a încercat să probeze această teorie. Ei au inventat un personaj şi au stabilit de comun acord toate detaliile vieţii acestuia. Au hotărît să fie vorba despre un bărbat care a trăit în timpul Evului Mediu şi l-au numit Philippe. Au stabilit că respectivul ar fi trăit în Anglia, că a iubit o femeie care a murit apoi arsă pe rug, sub acuzaţia de vrăjitorie, şi că, după aceea, în urma remuşcărilor că nu a putut să o salveze, individul imaginar a plecat la luptă, unde a şi murit.
Unul dintre parapsihologi se informează despre perioada Evului Mediu, în timp ce un alt membru al grupului, mai talentat la desen, creează un portret al lui Philippe. Grupul de parapsihologi se adună des pentru a discuta despre personajul imaginat de ei, cu speranţa să îl facă să apară sub forma unei halucinaţii colective. Problema este că fantoma fictivă nu apărea şi nu se manifesta în nici un fel. Între timp, cercetătorii află, în 1973, că un alt grup de parapsihologi a încercat acelaşi experiment şi a reuşit. Astfel, de la experimentul reuşit, grupul de parapsihologi află soluţia problemei. Ei nu trebuiau să forţeze lucrurile vorbind insistent despre personajul inventat, ci doar să creadă în el, să se comporte cît mai normal, într-o atmosferă cît mai destinsă şi mai veselă, pentru ca fantoma fictivă să îşi facă apariţia.
Astfel, cercetătorii au lăsat luminile aprinse, nu au mai creat o atmosferă similară cu aceea a unor mediumi şi nu au mai încercat, cu insistenţă şi disperare, să obţină răspunsuri de la Philippe.

(va urma)
YAMI KAMUI-KRUEGER

COMENTARII DE LA CITITORI