Dezvăluiri din lumea supranaturalului (4)

in A nu se citi noaptea

Fantome fictive (2)
Au glumit, au rîs, au vorbit şi s-au comportat cît mai normal cu putinţă. După cîteva zile, fantoma fictivă a început să îşi facă simţită prezenţa prin ciocănituri, zgîrieturi, mutarea obiectelor şi altele. Cînd membrii grupului au întrebat dacă Philippe este cel care face aceste lucruri, s-a auzit o pocnitură, urmată de vibraţii ale mobilei şi căderea tablourilor de pe perete. După acest prim contact, Philippe îşi făcea simţită prezenţa de fiecare dată cînd era chemat. El răspundea prin lovituri în masă şi îşi însuşise, pînă la cel mai mic detaliu, biografia care îi fusese inventată. Grupul cercetătorilor avea în total 8 membri, dar Philippe putea dialoga şi cînd erau prezenţi doar 4 dintre aceştia. În funcţie de cei prezenţi, fantoma fictivă mai fabula pe lîngă cele stabilite în biografia iniţială. Cînd persoane noi se adăugau grupului de cercetători, Philippe fabula şi mai mult.
Deci, similar fenomenului poltergeist, cînd o entitate este generată de o persoană tînără sau de un adolescent care trece printr-o perioadă de frămîntări emoţionale, o fantomă fictivă poate fi generată de un grup, în cadrul unui experiment controlat. Trebuie luat în considerare faptul că, pentru generarea unei astfel de entităţi, nu este deloc necesar ca o persoană să fie bolnavă psihic sau să provină dintr-o familie cu probleme. Adolescenţii care generează entităţi de tip poltergeist sînt complet normali psihic, ei trecînd doar printr-o perioadă de tensiune emoţională şi de stress. Cît despre cercetătorii care au generat fantome fictive în cadrul unor experimente controlate, aceştia nu aveau probleme legate de stress, anxietate sau tensiune emoţională. Totuşi, trebuie luat în considerare, aici, şi faptul că, în unele cazuri, comunicarea cu lumea de dincolo poate fi una fictivă.
Sfîrşit
YAMI KAMUI-KRUEGER

COMENTARII DE LA CITITORI