DIAVOLUL DEZBINĂ ŞI STĂPÎNEŞTE (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

În ,,Diavolul şchiop“, de Alain René Lesage, roman publicat în 1707, demonul are mai multă putere şi joacă un rol principal. Povestea începe prost pentru el, căci este captiv (un diavol captiv!) într-un vas magic. Cînd un student, pe nume Cléophas, îl eliberează, diavolul este, totuşi, capabil să-l poarte în zbor pe student deasupra Madridului şi să ridice acoperişul caselor, ca să-i dezvăluie intimitatea locuitorilor, fie ei mărunţi, fie importanţi. Totul, pe un ton mai degrabă glumeţ. Povestea se încheie aproape ca un basm: pentru a-i mulţumi studentului, diavolul îi aranjează o căsătorie bogată. Astfel, el pare să părăsească domeniul diabolicului, spre a intra în cel al fabulosului.

* * *

În Secolul al XVIII-lea, supravieţuiesc încă multe credinţe magice. Astfel, în Creuse, Bretagne, Poitou sau Touraine, oamenii continuă să creadă în ,,sabatul pisicilor“: adunarea nocturnă din seara de Lăsata-Secului a numeroase feline, care se bat ori dansează, sub conducerea unui motan mare şi negru, întrupare a lui Satana. La fel, în Bourbonnais, vrăjitorii încă mai răzuie lumînarea pascală: fărîmele ei ar lecui de colici, de febră şi de dureri de dinţi. Nu, vrăjitorii n-au dispărut! Arhivele Curţii de Justiţie din Pau arată existenţa unei cohorte de magicieni, de vrăjitori, care colindă satele din Béarn în a doua jumătate a Secolului al XVIII-lea.

Dar vrăjitorii epocii nu mai invocă patronajul lui Satana – nici vorbă. Motivul e simplu: lumea începe să trăiască mai bine. Cel puţin în anumite ţări, în anumite regiuni, în cîteva oraşe şi în mai multe zone rurale. Or, în secolele precedente, perioadele de vîrf ale vrăjitoriei coincideau adesea cu cele ale mizeriei.

Europa Occidentală trece prin noi crize, dar economia se dezvoltă. Comerţul mondial este în creştere. La fel, şi populaţia. Anglia, aflată în fruntea mişcării, număra 5.835.000 de locuitori în 1700, şi peste 8.000.000, în 1790. Agricultura contribuie la dezvoltare, în aceeaşi măsură ca industria, dacă nu şi mai mult. În 1780, se obţine, pentru prima oară, un fir de bumbac pe cît de fin, pe-atît de rezistent. Acestă ,,revoluţie a bumbacului“ produce ţesături care le concurează, în scurt timp, pe cele indiene, în toată Europa. Iar continentul colonizează teritorii, creează baze comerciale în lume, construieşte nave, fondează societăţi financiare şi dezvoltă marile ,,Companii ale Indiei“, care sînt, deja, adevărate holdinguri multinaţionale.

Între economie, traducerea ei în viaţa cotidiană, mişcarea ideilor, evoluţia statelor, pe de o parte, şi ansamblul fenomenelor religioase, pe de altă parte, relaţiile sînt multiple şi intense. Această schimbare a lumii – a Europei, mai curînd – nu-i prieşte deloc lui Satana. Care n-a dispărut. Dar imaginea lui păleşte şi devine ceţoasă.

* * *

În vara anului 1851, 6 milioane de vizitatori luau cu asalt porţile primei Expoziţii Universale de la Londra. În epocă, 6 milioane de oameni era o cifră enormă. Toate ţările lumii au fost invitate să-şi prezinte cele mai moderne realizări industriale. Maşini de foc, oţel şi fontă au fost adunate într-o clădire uimitoare: un vapor gigantic, construit din metal şi sticlă, în numai 6 luni, prin tehnologia elementelor prefabricate. La această construcţie au lucrat ingineri de la căile ferate, ramură care joacă un rol de prim rang în revoluţia industrială. Într-adevăr, de vreo 20 de ani, trenuri trase de locomotive cu aburi străbăteau Anglia. Primul tren construit circula între Liverpool şi Manchester: doar 100 de mile. Dar, în 1850, reţeaua de căi ferate număra deja 6.000 de mile.

În 1838, fraţii Schneider fabricau, la Creusot, prima locomotivă franceză. În 1847, un vapor cu aburi lega, pentru prima oară, America de Hamburg: i-au trebuit 18 zile pentru a trece oceanul. Iar evoluţia nu se opreşte aici: în 1876, Graham Bell va inventa telefonul; în 1886, Carl Benz va pune la punct primul automobil cu benzină.

(va urma)

JACQUES DUQUESNE

COMENTARII DE LA CITITORI