DIAVOLUL DEZBINĂ ŞI STĂPÎNEŞTE (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

În anii ‘70, un caz a făcut mare vîlvă în Germania: moartea unei adolescente bolnave de anorexie, a cărei familie trăia în Klingenberg, un orăşel din regiunea Frankfurt pe Main. Adolescenta trecea de ani de zile prin crize de anorexie spectaculoase, pe care medicina nu izbutea să le vindece. Părinţii au dus-o la un preot, care a declarat-o posedată. Un an mai tîrziu, adolescenta a murit. Preotul, cu acordul episcopului diocezei, o încredinţase altor 2 preoţi exorcişti, care au repetat cu ea, timp de mai multe luni, ritualul ,,marelui exorcism“ (citirea unor psalmi şi a Evangheliei; după care preotul trece la punerea mîinilor pe creştet şi suflă în faţa celui posedat, ca să alunge Răul, apoi se roagă, pentru ca posedatul să fie eliberat de Satana). Adolescenta – care, în opinia celor 3 preoţi, era posedată de 6 demoni diferiţi – a sfîrşit prin a refuza total să mănînce şi să bea. În consecinţă, a murit de foame. Părinţii şi cei 2 exorcişti au ajuns la închisoare.

După al II-lea război mondial şi după Conciliul Vatican II, Biserica romano-catolică se arătase, totuşi, foarte prudentă faţă de fenomenele de ,,posedare“. Puţini episcopi numeau exorcişti în diocezele lor. Iar exorciştii existenţi îi trimiteau, adesea, la psihiatri sau la psihanalişti pe enoriaşii care apelau la ei. Sau îi dădeau în grija unor echipe de laici şi de preoţi, care evitau să practice impresionantele ritualuri de exorcizare.

Această situaţie se menţine în multe comunităţi şi ţări din lume. Totuşi, în ultimii ani, o anumită revenire la tradiţie s-a manifestat şi în acest domeniu. Exorciştii desemnaţi oficial de episcopii diocezani sînt mult mai numeroşi: circa 100, în Franţa. Cei mai mulţi se arată foarte prudenţi. Dar numărul persoanelor care-i solicită nu e deloc neglijabil: 25.000 de persoane pe an, potrivit anumitor date. În general, în ochii solicitanţilor – nu toţi credincioşi, nici pe departe -, exorciştii apar ca o ultimă soluţie, după medic, doftoroaie, vrăjitori ş.a.m.d.

În Italia, în 2005, presa a scris mult despre o întrunire a unor preoţi interesaţi de exorcism, organizată, la Roma, de Legionarii lui Christos, o organizaţie tradiţionalistă, originară din America Latină, care dispune de importante mijloace financiare. În cursul acestei întruniri, don Gabriele Nanni, expert în drept canonic şi exorcist al diocezei Modena, a îndemnat participanţii la o oarecare prudenţă: ,,Exorcismul vrea să elibereze de sub puterea demonului, prin rugăciune. Nu există incantaţii, ritualuri, nici formule. Cei care le practică sînt vrăjitorii, nu noi“, a spus preotul, adăugînd: ,,Nu avem dovezi ale posedării. Doar indicii, sugerînd că o persoană are o problemă ce nu ţine doar de psihiatrie“.

Sfîrşit

JACQUES DUQUESNE

COMENTARII DE LA CITITORI