Dicţionar de maxime latineşti (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Potrivit dicţionarelor, maxima este un enunţ formulat concis, care exprimã un principiu etic, o normã de conduitã, un aforism. Sau, cum spunea cineva, o confesiune pudicã. Unele maxime îşi au originea în folclor, mai cunoscutele proverbe şi zicãtori, şi condenseazã isteţimea milenarã a unui popor. Altele aparţin unor clasici ai gîndirii şi ai literaturii universale, dar şi moderne, cu o aşa de largã difuzare, încît par a fi de provenienţã popularã (cum ar fi, de exemplu, unele versuri din ,,Glossa” lui Eminescu: ,,Ce e val, ca valul trece”, sau ,,Vreme trece, vreme vine” ş.a.).

Cîndva, din clasele primare şi pînã la liceu, elevii învãţau pe de rost poezii, tabla înmulţirii şi maxime latineşti. În zilele noastre, de cînd cu pãguboasele reforme din învãţãmînt, aşa ceva nu mai este permis. Urmînd modelul european, cicã se considerã o infracţiune dacã obligi un elev sã-şi punã mintea la contribuţie, sã memoreze tot felul de chestiuni care i-ar fi de folos în viaţã. Pentru ce mai dãm banii pe calculator, pe telefon şi tabletã, dacã ne apucãm sã gîndim? (Tot infracţiune este şi dacã exmatriculezi sau laşi repetent o loazã de şcolar.) Modelul de urmat, pentru tinerele generaţii, nu mai este Socrate sau Napoleon, ci politicianul sau afaceristul de cea mai joasã speţã, canalia fãrã scrupule, milionarul care abia ştie sã citeascã. Mircea Eliade spunea cã un popor se poate salva prin culturã. Astãzi, în urma asalturilor date de televizor, cu minciunile, valurile de publicitate şi otrava subculturii, Naţiunea Românã, paralizatã de laşitate şi nepãsare, stã sã se descompunã iremediabil. În curînd, se vor preda, unul dupã altul, şi însemnele naţionale – drapelul, imnul, stema, miturile şi legendele – dupã care totul se va fi sfîrşit.

Prin 1973 se tipãrise la Editura Enciclopedicã Românã o carte interesantã, ,,Dicţionar de citate şi locuţiuni strãine”, semnatã de Barbu Marian. Lucrarea este, de fapt, o reluare a ediţiei princeps, apãrutã în 1915, şi reuneşte, sub denumirea de ,,citat”, mai multe maxime, sentinţe şi aforisme, culese din operele marilor scriitori antici (greci şi latini), dar şi moderni (cu precãdere, francezi). O altã sursã de inspiraţie pentru articolul de faţã au constituit-o şi cîteva manuale de Limbã Latinã, de ieri şi de astãzi, care n-ar trebui sã lipseascã din nici o casã, aşa cum, la unii, întîlneşti mãcar cîteva cãrţi esenţiale: Biblia, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Gramatica Limbii Române sau Dicţionarul Ortografic şi Ortoepic al Limbii Române. Din nefericire, în zilele noastre, bibliotecile publice şi particulare sînt tot mai puţine, cãci libertatea la români înseamnã cã nu te mai obligã nimeni sã consulţi o gramaticã. Aşa se explicã metastaza lui deci, ca şi sau locaţie, din şcoli şi din presã. Pentru urmaşii lui Eminescu, genialitatea este atunci cînd ai dreptul de a face pe deşteptul. Manualele astea de Latinã, pe lîngã elementarele noţiuni de sintaxã şi de vocabular, conţin şi secţiunea ,,Realitãţi antice”, adicã acele cunoştinţe privind civilizaţia latinã – organizarea armatei (,,exercitus”), calendarul, strãmoşii latinilor, Caesar, învãţãmîntul de la Roma, teatrul şi actorii (,,histriones”), oratorii ş.a. Coroborînd cele douã surse, am selectat mai multe maxime, pe care le oferim, mai ales, cititorilor tineri, cu îndemnul sã se ţinã cu dinţii de carte, nu sã cadã în capcana reformatorilor ticãloşi şi analfabeţi din ultimii ani, cãci, vorba cronicarului, ,,nu existã mai de folos zãbavã şi bucurie decît cetitul cãrţilor”.

Ab orem ad aurem = de la ochi la gurã.

Abyssus abyssum invocat = o creşealã atrage altã greşealã.

Accesoricum sequitur principale = Ajutorul (scutierul) îl urmeazã pe (eroul) important. (Vezi Sancho Panza şi Don Quijote).

Acti luboris comes laetitia = bucuria însoţeşte munca îndeplinitã.

Ad onor ab vero = în numele onoarei, sã cunoaştem adevãrul.

Amare est gaudere felicitate alterius = a iubi înseamnã sã te bucuri de fericirea celuilalt. (Leibniz)

Amicus Plato sed magis amica veritas = adevãrul este un prieten mai mare decît Platon. (Aristotel)

Amor timere neminem verus potest = dragostea curatã nu se teme de nimic.

Amor vincit omnia = dragostea învinge totul. (Vergiliu)

Armis suspectis pugnaverunt deinde victi se dediderunt = au luptat cu arme nepotrivite, apoi s-au dat învinşi…

Audi, vidi, sile = ascultã, priveşte şi taci.

Aurea mediocritas = aurita cale de mijloc.

Auri sacra fames = blestemata foame de aur. (Vergiliu)

Auri sumni masteries mali = aurul este sursa celui mai mare rãu. (Horaţiu)

Asinus asinum fricat = mãgarul de mãgar se freacã.

Bis repetitia Deo placent = cele ce se repetã Îi plac şi lui Dumnezeu. (Horaţiu)

Bona fide = de bunã credinţã.

Condiţia sine qua non = condiţia necesarã.

Consilium futuri ex praeterito venit = din trecut vine chibzuinţa, cu privire la viitor. (Seneca)

De mortuis aut bene aut nihil = despre morţi vorbim numai de bine sau nu vorbim deloc.

De mortuis nihil nisi bene = despre morţi sã nu vorbim decît de bine.

Deo gratias = sã-I mulţumim lui Dumnezeu.

Deus ex machina = zeul din maşinãrie.

Desunt inopiae multa avaritias omnia = sãrãcia are nevoie de multe, iar lãcomia, fãrã a avea nevoie de ceva, le vrea pe toate. (Publius Syrus)

Dixi et salvavo animam meam = am zis şi mi-am salvat sufletu.

Dolce et decorum est pro patria mori = este dulce şi glorios sã mori pentru patrie.

Dum spiro spero = cît timp mai respir, pot spera.

Eadem sunt omnia semper = toate rãmîn aceleaşi mereu. (Lucreţiu)

Ejusdem farinae = din aceeaşi fãinã.

Errando discitur = învãţãm din greşeli.

Est quoque cunctarum novitas carissima reum = dintre toate lucrurile, cea mai plãcutã este noutatea. (Ovidiu)

Est modus in modus = este o mãsurã în toate lucrurile.

Et missit soporem in Adamum = şi transmite somnul asupra lui Adam.

Exempli gratia = de exemplu.

Felix qui potuit rerum cognoscere causas = fericit este acela care poate cunoaşte cauza lucrurilor. (Ovidiu)

Fors omnia versat = norocul le schimbã pe toate. (Vergiliu)

Fortuna labilis = soarta este schimbãtoare.

Natura turpem nulla fortuna obtegit = o soartã, cît de fericitã, nu poate schimba firea cea rea.

Fugit irreparabile tempus = timpul fuge fãrã sã se mai întoarcã înapoi. (Vergiliu)

Habemus Papam = avem Papã.

Hic et nunc = aici şi acum.

Homo propovit Deus dispovit = omul propune, Dumnezeu dispune.

Homo sum et humani nihil a me alienum puto = sunt om şi nimic din ceea ce ste omeneşte nu-mi e strãin. (Terenţiu)

Cutare este homo unius libri = omul care a citit o singurã carte (semidoct).

Horribile dictu = mi-e groazã s-o spun.

Ignorantia nil sapientius = nimic nu e mai savant ca neştiinţa.

(va urma)

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI