Din Agnita, cu dragoste

in Tabletă de scriitor

Mă aflu printre cei care au un mare respect pentru numele și activitatea celui care a fost Ioan Gyuri Pascu. Consider că prin moștenirea pe care el a lăsat-o românilor – moștenire culturală, desigur – el se poate număra printre marii actori ai României, și am spus în repetate rînduri că locul lui este în inimile românilor, dar și pe Aleea Artiștilor, de la Cimitirul Bellu, din București. Este părerea mea, desigur, pe care mi-o mențin, chiar dacă sînt voci care spun că el trebuie să își doarmă somnul de veci acolo unde și-a dorit, respectiv în Cimitirul Evanghelic din Agnita, alături de familia lui. Eu cred că cei care au intrat în conștiința neamului românesc nu mai aparțin, de fapt, familiilor lor, menirea lor de dincolo de timpuri fiind aceea de fi așezați acolo unde le este locul, alături de marile nume ale culturii naționale.

Dată fiind realitatea, am vrut să văd cum este prezent numele marelui actor în conștiința celor din Agnita, și, mai ales, cum este el cinstit de către conaționalii lui. Am fost acolo, așadar, și am avut o mare, o foarte mare dezamăgire. Orașul este frumos, specific orașelor mici din Ardeal, cu oameni primitori și foarte binevoitori. Pentru a ajunge la locul unde Ioan Gyuri Pascu se odihnește, am întrebat aproximativ 12 persoane, neexistînd în oraș nici un fel de indicator care să te ajute la identificarea cimitirului unde este înmormîntat, mai ales că în Agnita sînt două cimitire, unul ortodox și unul evanghelic. Din cele 12 persoane întrebate, doar două au reușit să mă îndrume pe drumul corect, 10 indicîndu-mi cimitirul greșit, respectiv cel ortodox, loc unde am fost îndrumat de prima dată. Odată ajuns în Cimitirul Evanghelic, amiază fiind și lume mai deloc, am căutat mormîntul celui care, timp de mai mult de 25 de ani,  ne-a adus zîmbetul pe buze, ne-a făcut să rîdem, să fim, poate, mai buni cu noi, cu semenii noștri. Eram convins că, după aproape 3 ani de la moartea lui, voi vedea un monument deosebit, așa cum este și cel care se odihnește acolo. Și da, era deosebit… deosebit de trist. Mormîntul lui Ioan Gyuri Pascu uimește prin modestia lui. O grămăjoară de pămînt, cu două cruci de lemn la cap și o piatră veche, foarte veche, pe care era inscripționat numele altei rude, probabil. Pe una din crucile de lemn este gravat numele lui, iar pe cealaltă numele surorii lui, care a plecat la ceva timp după ce Gyuri a ales să ne părăsească. Ce este trist, foarte trist, este că acolo, în acea groapă, sub acel mormînt de pămînt, se află două sicrie, unul peste altul, despărțite fiind doar de un mic strat de pămînt și, poate, de niște scînduri. Oare așa înțelege orașul Agnita, prin primarul lui, prin consilierii săi, să îl onoreze pe Ioan Gyuri Pascu, să îi cinstească amintirea? Atît de jos am ajuns noi, ca popor, încît să lăsăm de izbeliște mormîntul unui actor atît de îndrăgit? Unde sînt cei care l-au admirat, unde îi sînt prietenii? Unde îi sînt colegii din Divertis, unde sînt cei care l-au iubit?

Modul în care primarul din Agnita înțelege să trateze această problemă dovedește faptul că nu are nici cel mai mic interes pentru memoria celui care, așa cum localnicii recunosc, a pus Agnita pe harta țării. Primarul al cărui nume nu îl știu și nici nu doresc să îl aflu, așa cum nici partidul care l-a spus acolo nu mă interesează, sînt convins că are o avere pe măsură. La fel și consilierii locali de acolo. Toți, o apă și un pămînt, se pare – nu înțeleg că ar trebui să se ridice la nivelul uriaș al micuțului Gyuri,  nu au ales să pună pe lista de priorități un monument pentru numele faimos care le este în somn de veci acolo, nu au făcut nici măcar un minim gest, după mai bine de 3 ani pentru a-i aloca măcar un loc de veci individual, așa cum sigur se întîmpla dacă era vreun nenorocit de politician îngropat acolo. Pentru că, vă asigur, dacă vreun deputat sau senator moare și e îngropat acolo, în mod sigur primarii, prefecții și toți trepădușii de stat îi asigură imediat un monument de marmură neagră, cu inserții aurite și îngerași la cap. Cînd este vorba de o valoare culturală, mormîntul este lăsat de izbeliște, doar, doar o să fie uitat. Uite că nu e!

Toți cei cu care am interacționat în localitate spun că locul lui Ioan este acolo, în cimitirul din localitatea lui natală. Bun, am spus eu, dar voi, comunitatea, nu faceți nimic pentru el, pentru amintirea lui? Cum puteți să spuneți că onorați numele lui, cînd nici măcar un minim respect nu i-ați acordat după ce el a plecat la cer?

Există, însă, și vești bune. Un grup privat, de prieteni ai marelui actor, lucrează pentru a-i ridica acestuia un monument, fapt care m-a bucurat enorm. Același grup organizează în luna septembrie a fiecărui an un concert, în Agnita, în cinstea marelui artist. Pentru asta nu doar că le mulțumesc celor care nu l-au uitat, dar am convingerea că această manifestare anuală va avea, de la an la an, din ce în ce mai mulți participanți. Și asta pentru că amintirea lui Ioan Gyuri Pascu trebuie să rămînă vie, un exemplu de viață trăită frumos, în slujba și pentru bucuria publicului.  

Fie ca Dumnezeu să îl binecuvînteze acolo, sus, iar noi, cei de jos, să îl păstrăm în amintirea și în inimile noastre!

Tano

Păreri și opinii