Din ciclul „Cum s-au înstrăinat resursele naturale ale României“ (1)

in Polemici, controverse/Război corupției

Documentaţii secrete în Occident

„Propun să începem cu zăcămintele aurifere de la ROŞIA MONTANĂ şi BUCIUM, Abrud, judeţul Alba. Primul zăcămînt amintit este cunoscut din vremea daco-romanilor şi a fost intens cercetat în perioada comunistă, cînd s-a început prospectarea şi apoi exploatarea parţială a lui prin metodele ştiinţifice moderne de atunci.

În zonele respective am activat ca geolog stagiar la I.P.E.G. Hunedoara-Deva, Brigada Geologică Abrud, la şantierele Bucium şi Roşia Montană. Pentru că am refuzat să particip la falsificarea datelor geologice de la Roşia Montană, aşa cum ni s-a impus de la partid prin intermediul Securităţii, a trebuit să mă transfer la altă intreprindere, problemele fiindu-mi create de Lorinţ Şuluţiu Alexa, geolog, şef pe brigadă şi secretar de partid, şi securistul brigăzii, D. Ion. Geologul-şef al IPEG-lui, Ioan Stancu, din Deva, ne verifica periodic dacă îndeplinim ordinul primit. După 1995 – 1996, el şi geologul Lorinţ, de la Abrud, coordonau noile lucrări de prospecţiune şi explorare după vechea documentaţie, reală, dublînd lucrările numai în zonele de interes geologic, dar de data aceasta lucrînd pentru un stăpîn străin. Referitor la acest zăcămînt, tot profesorul Liviu Ionesi ne-a spus că, în urma unor consultări cu firme din Occident, pe baza documentaţiilor tehnice prezentate atunci, o firmă din Franţa a făcut propunerea ca decopertarea zăcămîntului de la Roşia Montană să se facă printr-o explozie nucleară controlată, după ce localităţile vecine vor fi evacuate în prealabil, metodă care ar fi adus economie de timp şi bani pentru începerea exploatării, dar, bineînţeles, a fost respinsă din start, din motive de iradiere.

Zăcămîntul Bucium era şi el cunoscut de mult în străinătate şi am să vă povestesc un eveniment pe care l-am trăit atunci şi care i-a uimit şi contrariat pe Lorinţ Şuluţiu Alexa şi pe locotenentul-major D. Ion. Prin anul 1983, venise într-o vizită oficială la brigadă o delegaţie din R.P. Ungaria, care se interesa de zona Bucium. Lorinţ primise, în prealabil, o hartă geologică a zonei, contrafăcută, care prezenta denaturat situaţia din teren pentru protecţia zăcămîntului. Nu mică le-a fost mirarea celor doi cînd geologul ungur a prezentat o hartă geologică reală a zăcămîntului Bucium, în care erau trecute şi o parte din forajele care s-au executat în decursul timpului acolo. Mai mult, cunoştea în mare şi personalul de specialitate din brigadă, cu pregătirea şi funcţiile fiecăruia. După 1990, despre zăcămîntul Bucium s-a vorbit şi s-a scris foarte mult în presă, fiind considerat atunci al doilea zăcămînt aurifer din ţară, ca mărime, după Roşia Montană.

Mi-am continuat apoi activitatea, din anul 1984, la IPEG Argeş – Piteşti, unde am executat lucrări de prospectare şi explorare în bazinele văilor Lotru şi Sadu, în principal. Pentru că nu aveam voie să deţin funcţii de conducere, în anul 1985 am fost detaşat în zonă geologul Apostoloiu Aurel, de la IPGG Bucureşti. Împreună am continuat lucrările de cercetare a zăcămintelor de pegmatite din zonă, fiind coautor al proiectului respectiv pentru lucrările de cercetare din bazinul văii Lotrului, colaborînd şi cu alţi geologi de la întreprinderile de profil de atunci ce activau în zonă, ca Stoian Gheorghe, Arion Mircea, Săbău Gavril, Trif Ion şi Tudoran Gheorghe.

Zăcămintele respective – pegmatite cu biotit şi muscovit – cum ar fi Cataracte, Goaţa Mică şi Goaţa Mare, sau aurifere, ca Valea lui Stan, sînt cunoscute de mult timp, iar Cataractele sînt cunoscute de pe vremea romanilor, fiind exploatate de nemţi în timpul celui de-al II-lea război mondial şi apoi o perioadă de către ruşi, documentaţia pe care o aveam fiind mixtă. În zona Cataractelor şi Goaţelor, lucrările erau deja începute şi prost executate, ca acelea de la Goaţa Mică, unde a fost geolog fosta mea colegă de facultate, D. Mihaela, protejata de care v-am amintit înainte, şi a trebuit să refacem în parte noi lucrările, ea luîndu-şi transferul la altă întreprindere.

Rezultatele lucrărilor efectuate în zona Lotru şi Sadu le prezentam personal şi periodic la Ministerul Geologiei din Bucureşti, fiind recunoscut, totuşi, coordonatorul lucrărilor geologice din zonă“.

(va urma)

(M.G.)

Sursa: Justiţiarul

COMENTARII DE LA CITITORI