Din literatura Pieilor Roşii (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cum se ştie, primii europeni care au atins ţărmul Americii şi au întemeiat aşezări au fost vikingii conduşi de Leif Erikson. Din păcate, petrecîndu-se cam prin zorii omenirii civilizate (Secolul X), evenimentul nu a fost consemnat decît la scară redusă. În plus, nu a avut consecinţe decît asupra băştinaşilor, în sensul că folclorul lor a mai reţinut cîte ceva. A urmat Cristofor Columb. El ridicase ancora din Portul Genova cu intenţia de a găsi un nou drum spre India, cel vechi, care ocolea Africa pe la sud şi pătrundea în Oceanul Indian, părîndu-li-se navigatorilor prea lung şi anevoios. Columb bănuia că, ajungînd în sudul Mării Mediterane, va găsi vreo strîmtoare sau altă posibilitate care să-i permită accesul în Marea Roşie şi de acolo, fără oprelişti, prin Oceanul Indian, direct spre India. Din păcate, între Egipt şi Peninsula Arabică nu era nici un loc de trecere, fiindcă abia în Secolul XIX inginerul francez Ferdinand de Lesseps va săpa Canalul de Suez. Dar, în urma unei erori de navigaţie, corăbiile italianului au străbătut Oceanul Atlantic de la est la vest şi, în octombrie 1462, au descoperit America. Columb credea că tocmai păşise pe ţărmul Indiei, şi de aceea i-a numit pe băştinaşi ,,indieni”. Prin decembrie 1620, o altă corabie – pornind, de data aceasta, din Marea Britanie – a adus pe ţărmul Massachusetts-ului peste 100 de colonişti. Aceştia au inaugurat un alt moment din istoria continentului numit de ei ,,Lumea Nouă”, dar, abia peste cîteva secole vor înţelege cît de veche era această lume. Călătorii britanici au fost întîmpinaţi de o populaţie prietenoasă, din Tribul Wampanoag, şi de căpetenia Massasoit. Fără ajutorul lor, ar fi pierit cu toţii de frig, în iarna acelui an, cu vînturi îngheţate. După 1 an, şi indienii, şi europenii au sărbătorit ziua pe care o vor numi, ,,Thanksgiving”, adică Ziua Recunoştinţei, tradiţie care s-a păstrat pînă în zilele noastre. Supravieţuiseră unor ierni cumplite şi învăţaseră de la indienii Squantu cum să cultive plante necunoscute în Europa, ca de exemplu porumbul şi dovlecii, şi să prăsească păsările acelea mari, curcanii. Acesta a fost începutul.
În anii care au urmat, coloniştii britanici au pornit spre vest, în căutarea unor pămînturi fertile, dar mai ales a mult visatelor mine de aur. În felul acesta, au luat în stăpînire teritoriile indienilor, stăpînii lor de drept, şi i-au împins tot mai departe, spre Marile Cîmpii.
Expansiunea britanică s-a întîlnit, încă de pe atunci (dar mai ales în Secolul al XVIII-lea), cu cea franceză în valea Rîurilor Mississippi şi St. Lawrence, şi cu cea spaniolă în Florida, pe ţărmul Golfului Mexic şi în munţii de pe valea lui Colorado, pînă departe, în California. Istoria indienilor în această vreme este alcătuită dintr-un lung şir de tratate şi alianţe încheiate cu armatele puternice ale celor 3 ţări europene, în numele cărora triburile porneau război unele împotriva altora. ,,Vreme de mai bine de 200 de ani, strămoşii mei n-au mai îngropat securea războiului în pămîntul acesta pustiit de pîrjoluri, îmbibat de sînge” – avea să scrie James Carpenter Long (zis Fiul cel mai Mare) în lucrarea sa Indienii Assiniboine: din povestirile spuse de bătrînii lui First Boy. Luptau amăgiţi de făgăduielile oamenilor albi şi băgau, apoi, de seamă că promisiunile le fuseseră făcute cu gînduri ascunse şi că, în cîmpia fertilizată de cenuşa satelor, albii obţineau recolte mai bogate. Şi-i vedeau cum pleacă mai departe, spre vest şi spre sud, atîţînd la război alte şi alte triburi, încheind cu ele tratate pe care nu aveau să le respecte niciodată şi luîndu-le, în schimb, pămînturile”.
Pe la 1800, coloniştii albi ajunseseră la Mississippi. În 1830, Congresul Statelor Unite a votat legea strămutării indienilor, care împuternicea guvernul să înfiinţeze rezervaţii la vest de Mississippi, unde să-i aşeze pe foştii stăpîni ai pămînturilor. Rămîneau numai cîteva triburi risipite, ici şi colo, de-a lungul Fluviului Hudson, în Munţii Apalachi, în statele Florida, Michigan şi Wisconsin. Din galeria de altădată a indienilor s-au păstrat doar toponimele: Massachusetts, Huron, Ohio, Delaware, Potomac, Tennessee, Kentuky şi Alabama.

(va urma)
PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI