Din nou despre Laura Codruţa Kövesi. Nu de idoli ciopliţi avem nevoie, ci de lideri oneşti şi dedicaţi! (2)

in Război corupției

„Cine se aseamănă se adună“ funcţionează perfect în cazul construcţiei băsesciene a instituţiilor de forţă din România. Toţi cei unşi în funcţii grele de acesta au fost aleşi să fie din acelaşi aluat. Să nu se amăgească cineva că doamna Kövesi ar reprezenta excepţia de la regula stabilită de Bica sau Horia Georgescu. Dacă ar fi fost aşa, ar fi avut tot timpul din lume să o demonstreze pînă acum cu Blejnar, cu Blaga, cu Videanu şi, mai ales, cu Traian Băsescu.
Pentru că, în materie de justiţie românească contemporană, există o axiomă peste care nu se poate trece:
„Asta nu este dreptate, cu Băsescu-n libertate!“
Şi ar mai fi un mic amănunt de punctat pentru a umaniza, în sens invers evoluţionist, pe această doamnă intrată, poate fără să-şi dea seama de pericole, în atelierul cioplitorilor de idoli.
Oamenii sînt unici prin imperfecţiunile lor. Cei care încearcă să îi prezinte ca perfecţi îi mutilează, răpindu-le un drept esenţial: dreptul la apărare onestă.
Doamna Kövesi ar trebui să ţină cu dinţii de statutul său de fiinţă imperfectă. Pentru asta însă ar avea nevoie de mai multă luciditate şi de mai puţină fascinaţie a puterii. Ar fi necesar să excludă din discursurile sale exprimările exagerate, de genul: „nu mă tem de nimic, nu am încălcat niciodată legea, nu am făcut nimic de care să-mi fie ruşine etc.“. În primul rînd că astfel de afirmaţii sînt, matematic, mincinoase. „100%“ nu au materialitate. În al doilea rînd că sînt mincinoase şi faptic. Doar dacă nu te crezi fructul unicului moment de romantism al Demiurgului (un omagiu pentru Lucian Blaga), ceea ce ar muta discuţia într-o rezervă de ospiciu.
Vedem în aceste zile la ce duce sindromul de idol fals: doamnei Kövesi îi este imposibil să se apere onest şi credibil de acuze care au început să răsufle, cel mai probabil, din descoperirile Black Cube. Domnia sa, fiind distribuită în rolul perfecţiunii pe Pămînt, a personajului mesianic în faţa căruia se prosternează şi Ambasada SUA, şi preşedintele Klaus Johannis, şi Revista 22, şi Alina Mungiu Pippidi, şi România Liberă, şi Monica Macovei, şi o pletoră de alţi isonari şi propagandişti bine înşurubaţi în scenariu, nu poate recunoaşte simplu că, într-adevăr, descoperirile făcute conţin anumite aspecte sensibile ce ar merita lămurite. În locul unui astfel de răspuns echilibrat, alege să trîntească o minciună mare cît Casa Poporului, nădăjduind că lumea va uita şi că robinetul dezvăluirilor, din care acum a ţîrîit doar o picătură, va fi strangulat la timp de „instalatorii“ binomului.
Păi, dacă doar dezvăluirea identităţii partenerului de viaţă al doamnei Kövesi a produs atîta vînzoleală şi derută, la ce ne putem aştepta pentru episodul următor al telenovelei cu spioni de la Mossad?

Sfîrşit
Contele de Saint Germain

COMENTARII DE LA CITITORI