Dintr-una într-alta

in Lecturi la lumina ceaiului

1) Viitor de aur, şcoala noastră are

Recent, Remus Pricopie, ministrul Educaţiei, s-a cam făcut de băcănie. Luat cam pe neaşteptate de o reporteriţă şmecheră, n-a ştiut în ce oraş s-au născut Romulus şi Remus. Situaţie neplăcută, fiindcă prejudecăţile ne omoară, cum ar fi aceea că un ministru al Educaţiei, sau al Culturii, ar trebui să fie tare la toate, inclusiv la Istoria antică. Dar nu e aşa. Trezit din somn, la miezul nopţii, nici cel mai mare savant n-ar putea spune, pe nerăsuflate, unde s-au născut gemenii celebri, pentru simplul motiv că nu se ştie exact locul. E nevoie de timp pentru documentare. Însă, mai înţelept ar fi să credem că la Pricopie este vorba de o tradiţie nefastă, sau poate de o psihoză naţională. Cînd se apropie vreo campanie electorală, politicienii noştri se tîmpesc, pe neaşteptate. Pe cînd era reporter parlamentar, Eminescu scria că doar 2 politicieni sînt în stare să lege corect o frază în româneşte: Titu Maiorescu şi Mihail Kogălniceanu. Păi, atunci, ce pretenţii să mai avem de la contemporanii noştri? Acum vreo 20 de ani, tot aşa, Adrian Severin a căzut în capcana unui ziarist hoţ şi a recunoscut că numai Opoziţia ticăloasă e de vină că apa a ajuns să aibă vreo 40 de atomi de hidrogen, în loc de 2, şi, pînă cînd PSD nu va rezolva problema poluării, o să bem numai şliboviţă. Pe vremea guvernării liberale, nici ministrul Culturii nu prea le avea cu Limba Română, spre ruşinea lui, exprimîndu-se ca o cizmă. Şi pentru atîta lucru, cum se vede, nu s-a mai dărîmat Lumea. Pe urmă, i-a venit rîndul Elenei Udrea, care, în prag de alte alegeri, a afirmat, senină, că Norvegia este condusă de un… preşedinte. Să nu-l uităm nici pe Cristian Adomniţei, alt ministru al Educaţiei, tot liberal, care, într-o discuţie cu un copil, n-a ştiut cîte stele sînt pe drapelul Uniunii Europene. În sfîrşit, dacă tot am amintit de Nutzi, să nu-l ignorăm tocmai pe Băse, care, şi el, a fost prins cu nădragii în vine, recunoscînd că a pocnit un copil la o adunare electorală. Norocul lui că, pînă a doua zi, s-a trezit şi nu şi-a mai adus aminte de nimic.

Dar, să revenim la cea dintîi idee. Cum spuneam, faptele sînt fapte, şi Remus Pricopie – cît o fi el de băiat subţire, deh, profesor universitar din cercul Ecaterinei Andronescu – a căzut de fraier. Dar nu neapărat din cauză că n-a ştiut unde s-au născut Romulus şi Remus, chestiune care, după cum vom vedea, e mai greu de stabilit. Inabil, sau poate cu gîndul aiurea, el a făcut o gafă impardonabilă, dînd în vileag mafia manualelor din Ministerul Educaţiei, care, exact cu două luni înainte de prezidenţiale, nu s-a mai înţeles la şpăgi, iar la data de 15 septembrie a.c. nu a mai onorat, cu abecedare de clasele I şi a II-a, deschiderea anului şcolar. Deci, asta era problema, nicidecum o chestiune măruntă, legată de Antichitatea romană. Faţă de alţi ani, cînd şpăgile pentru manuale mergeau ca unse, într-o singură direcţie, de data aceasta, fiind an electoral, foarte multe dintre ele trebuiau redicţionate, para-ndărăt, la Dragnea, pentru alegeri. Dar, undeva, s-a produs un blocaj nedorit, iar unii au început să mîrîie că şi Ponta ăsta nu se mai satură! Hai sictir! Ba pe-a mă-tii! Mă-nţelegi?

În acest fel, s-a ajuns în situaţia ca, în prima zi de şcoală, copiii mai mici să n-aibă nimic pe bănci, mai mare ruşinea! Aţi fi vrut să nu iasă Ponta preşedinte? Şi taman acum, cînd coaliţia de la Putere a promis Uniunii Europene că va revigora Educaţia, uite-l pe Pricopie că doarme cu gura deschisă, ca proasta-n gară. Drept urmare, Ponta a încercat să mai dreagă busuiocul cu o utopie – digitalizarea generalizată. Viitor de aur. Dar a sărit Opoziţia, huo, jos cu Ponta! Într-o ţară în care şomajul e în creştere, cîte familii îşi pot permite să pună în ghiozdanele copiilor cîte un computer, un telefon cu Internet, sau o tabletă? Păi, dacă e vorba de pomeni electorale, hai să le dăm copiilor hăinuţe, hrană, iar mai tîrziu cîte un loc de muncă. Dar echipa lui Băse, cînd a fost la Putere, de ce nu le-a dat?! Cel mai important lucru legat de digitalizarea asta rămîne, însă, altul: ce se va alege din calculul mental, memorarea poeziilor, cîntecele, sportul şi ieşirile în natură, preocupări cu adevărat şcolăreşti, care au pus mintea elevilor la contribuţie şi i-a deprins cu munca individuală încă de pe vremea Şcolii de la Sf. Sava?!

2) Romulus şi Remus

Motto: Acest articol fusese redactat mai demult şi avea doar o legătură tangenţială cu nefericitul de Remus Pricopie.

 

Iulius, fratele lui Aeneas, cel abia scăpat din focul de la Troia, a clădit Cetatea Alba-Longa. Anii au trecut, şi pe tronul regatului s-a urcat Numitor. Mai departe, depănînd legenda despre întemeierea Romei, te întrebi dacă nu cumva oamenii sînt mai cruzi decît lupii. Dar, să vedem cum e posibil. Acest Numitor avea o fată, pe nume Rhea Silvia, pe care unchiul Amulius a făcut-o preoteasă în Templul Vestei (Hestia). În această situaţie, biata fată n-avea dreptul nici să se mărite vreodată şi nici să aibă copii, care să-i uzurpe tronul tiranului… şi pe bună dreptate. Dar, de ce ţi-e frică, de-aia nu scapi. Într-o zi, Zeul Marte a surprins-o pe frumoasa fată, care venise să se odihnească, pe malul Tibrului, şi a sedus-o. La termenul legiuit, Rhea Silvia a născut 2 fii. Aflînd această veste neplăcută, Amulius i-a poruncit unui sclav să arunce copiii în Tibru. Numai că Zeus veghea asupra micuţilor, ca nu cumva aceştia să aibă o soartă crudă. Şi, prin voinţa divină, Tibrul s-a revărsat peste ţărm, ducînd cu el, nevătămaţi, pe cei 2 fraţi, aşezaţi de mama lor într-un coş de răchită. Valurile rîului au purtat coşul pînă la intrarea într-o peşteră, de la poalele Colinei Palatinului. Acolo îşi avea sălaşul o lupoaică. Instinctul de mamă s-a dovedit mai tare decît instinctul de fiară. Şi, cu ţîţele pline de lapte, ea potolea foamea sugarilor. Dar un porcar, pe nume Faustulus, intrigat de faptul că lupoaica făcea mai multe drumuri pe zi spre peşteră, s-a luat după ea, descoperind pruncii. Acesta nu avea copii, aşa că s-a gîndit să-i facă o bucurie nevestei, ducîndu-i acest plocon neaşteptat. Scutecele de muselină trădau, însă, nobleţea gemenilor, şi cei 2 tineri părinţi s-au gîndit că, mai tîrziu, vor avea de cîştigat, după ce se va afla că i-au salvat de la moarte. Nevasta lui Faustulus s-a înţeles cu lupoaica-doică să-i alăpteze pe copii, pe care i-a numit Romulus şi Remus. Şi aşa au crescut micuţii, în grija a două mame. Erau frumoşi, veseli şi aveau o forţă ieşită din comun. La aceste calităţi se mai adăuga şi un acut simţ al dreptăţii. Cînd ciobanii lui Numitor au fost prinşi furînd din turmele săracilor de pe malurile Tibrului, Romulus şi Remus s-au grăbit să facă dreptate. Însă, hoţii s-au jurat să se răzbune. L-au prins pe Remus şi l-au dus în faţa lui Numitor. Ţinuta lui demnă şi privirea semeaţă trădau originea lui nobilă. Astfel, Numitor a aflat că acest porcar mai are un frate, iar pe amîndoi i-a crescut o lupoaică. Pînă la urmă, bătrînul a înţeles că băieţii sînt chiar nepoţii lui, născuţi de Rhea Silvia, pe care uzurpatorul hotărîse să o dea pierzării. Aflînd tărăşenia cu nepoţii supravieţuitori, Amulius şi-a chemat oştenii pentru a-i ucide pe băieţi, însă au fost ei sortiţi pieirii. (Mai tîrziu, în amintirea acestei legende, pe Colina Palatinului s-a ridicat un sanctuar, numit Lupercal, unde, în vremurile străvechi, se ţineau strălucitele serbări, denumite Lupercaliile. Scena aceasta, a hrănirii celor 2 fraţi de către o lupoaică, a devenit emblema Romei, turnată în bronz încă din Secolul V î.Chr.). Supravegheaţi tot timpul de Marte, părintele lor, Romulus şi Remus au refuzat coroana Regatului Alba-Longa şi l-au reînscăunat pe bunicul lor, Numitor. După acest episod, legenda mai spune că ei au plecat de-alungul Tibrului, spre Colina Palatină, să găsească un loc pentru întemeierea unei noi cetăţi. Dar cei 2 fraţi nu s-au înţeles, şi Romulus l-a ucis pe Remus. Motivul se pare că a fost o brazdă, ca un şanţ, pe care Romulus o trăsese pentru a delimita zidurile viitoarei cetăţi. ,,Ăsta e oraş?” – a început Remus să-şi bată joc de fratele său. ,,Ce să zic, o să fii bine apărat”. Furios, Romulus şi-a ucis fratele, zicînd: ,,Oricine va trece, pe viitor, de zidurile mele, va păţi la fel!”. Aşa s-a născut marele oraş Roma, la 1 aprilie 753 î.Chr., chiar pe locul unde o lupoaică alăptase 2 gemeni. Pentru popularea oraşului, romanii au răpit sabinele dintr-o localitate apropiată. Romulus a domnit 37 de ani şi, după moarte, a fost venerat ca un zeu, primind numele Quirinus. Templul său era înălţat pe Colina Quirinal. După o versiune, el a fost luat la cer de Marte, iar după alta, ar fi fost îngropat sub Forumul Roman. Legendele spun că Cezar şi fiul său adoptiv, Augustus, se trag din neamul lui Aeneas şi al lui Romulus, amîndoi fiind apoteozaţi şi preschimbaţi în zei romani. După cîte se pare, povestea gemenilor Romulus şi Remus are şi un sîmbure de adevăr. Pe malul stîng al Tibrului, pe Colina Palatină, s-au găsit urme omeneşti, datînd din acea perioadă.

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI