Discursurile participanţilor la lucrările celui de-al VI-lea Congres al Partidului România Mare

in Alte știri

 

 

Stimaţi colegi,

În aceste vremuri, cînd integrarea în Uniunea Europeană se face nu prin unitate, nu prin „e pluribus unum”, ci prin dezbinare, prin distrugerea treptată a identităţilor în vederea reconstituirii lor pe alte criterii decît cele ale statelor naţionale unitare (cele ale euroregiunilor, spre exemplu), este absolută nevoie de un concept politic naţional coerent şi consistent, care să unească românii în jurul unui ideal al lor şi nu să-i dezbine, în numele unor idealuri care nu există.

Conducerea politică a ţării din 1990 încoace n-a făcut altceva decît să distrugă, în mare măsură, printr-o bîlbîială de nedescris, printr-o slugărnicie lamentabilă, prin lăcomie, prostie şi hoţie, idealul de unitate al românilor, pe motiv că unitatea nu mai este necesară, că ea ar trebui înlocuită cu o nouă adaptare – printr-o adaptare prin disipare, prin divizare – la noile cerinţe ale Uniunii Europene, cerinţe care, din păcate, nu pun nici un preţ pe idealul naţional al vreunei naţii, atîta vreme cît naţia însăşi n-are nici mijloace suficiente, nici voinţa necesară pentru a-1 exprima, a-1 afirma, a-1 confirma şi, evident, pentru a-1 impune.

Aproape tot ceea ce ţine de acest ideal de unitate naţională deplină, de integralitate a statului, de consolidare a unităţii naţionale în jurul unui ideal naţional, ideal care nu exclude integrarea în Uniunea Europeană – ci, dimpotrivă, o presupune, şi chiar cu prioritate. Dar una este să te integrezi ca bradul şi alta ca lemnul de foc sau ca vreascul. Foarte puţini dintre noi au înţeles şi înţeleg că presiunilor nivelatoare şi distructive integraliste le vor rezista numai naţiunile foarte puternice, unificate solid în jurul unui ideal naţional şi nu cele care acceptă orice, numai să fie şi ele acolo, pe undeva, pe la margine, ca naţiuni de mîna a doua, sau a treia, sau a 7-a.

Conducerea Statului Român a acceptat orice, numai să asigure primirea, printre ultimele eşaloane, a României – deşi a 7-a ţară ca mărime şi potenţial din Europa – în Uniunea Europeană şi în NATO, considerînd aceasta ca o performanţă uluitoare. Nu numai că nu este o performanţă uluitoare; este una extrem de umilitoare, care a depăşit cu mult toate performanţele negative din toate timpurile de existenţă a Neamului Românesc – cel mai vechi neam de pe continent.

În 25 de ani, marile partide din România, cu reţelele lor de mafioţi şi de arondaţi la jefuirea bogăţiilor ţării, a avuţiei naţionale, au reuşit performanţa incredibilă de a transforma o ţară de granit, o ţară cu o limbă unitară, singura de acest gen din Europa, cu o cultură milenară, cu oameni de o calitate cu totul specială, într-o ţară-şvaiţer, într-o ţară în care nimic nu-i mai aparţine. Trebuie însă spus – sus şi tare – că singurul partid care s-a opus la acest jaf, care l-a demascat, întotdeauna, prin toate mijloacele posibile, a fost Partidul România Mare! Alcătuit din patrioţi, din intelectuali de vază şi oameni cu coloana vertebrală verticală, care au înţeles şi înţeleg perfect realitatea acestor vremuri, acest partid s-a bătut cu absolut toată lumea pentru interesul politic şi strategic românesc, pentru valorile României.

PRM este singurul partid care se luptă deschis, în văzul lumii, pentru integralitatea şi unitatea României, pentru demnitatea naţională a ţării şi pentru respectarea valorilor ei. Gradul de integrare de pînă acum al ţării în UE se prezintă ca unul extrem de redus, de nesemnificativ şi chiar de distructiv. În loc să ajute România să prospere, procesul de integrare şi proasta conducere i-au distrus, practic, totul.

România se prezintă, în UE, ca o ţară de nişă, cu structuri de nişă, cu instituţii de nişă, cu potenţial de nişă, cu obiective de nişă, cu un Parlament de nişă, care face legi proaste, complicate şi inutile, legi care creează extrem de multe vulnerabilităţi, inclusiv retrocedarea pămîntului ţării unor urmaşi ai Imperiului Austro-Ungar, anulînd, practic, de facto efectele Războiului de Reîntregire, cu guverne care se ocupă de orice, numai de unitatea şi integralitatea ţării nu, nici de economia ţării, nici de patrimoniul cultural, nici de calitatea educaţiei, nici de asigurarea condiţiilor necesare familiei, satului, oraşului. E strigător la cer!

Singurul partid care a menţinut tot timpul un protest viu, activ împotriva acestor fărădelegi a fost PRM! Şi tocmai de aceea, clica distructivă antinaţională, anti-românească şi anti-constituţională a pus toate tunurile perversiunilor politice, ale slujirii intereselor altora pe patrioţii români. Corneliu Vadim Tudor a fost victima acestor atacuri neîntrerupte, lansate nu doar, direct, asupra lui, ci, nemijlocit, şi asupra României.

În momentul de faţă, PRM este, practic, aproape singur împotriva tuturor. Cu bani foarte mulţi, luaţi nu atît de afară, cît mai ales din jecmănirea ţării, partidele care conduc politica românească, agreate de cei din exterior, care vor să primească România cadou (au transformat-o deja într-o piaţă de desfacere şi într-o ţară primară, chiar primitivă, dar cu resurse care vor trebui exploatate rapid şi pînă la ultima fărîmă de către străinătate – a se vedea ce face Austria cu pădurile şi petrolul României!), au pus tunurile pe PRM şi continuă să o facă şi acum. Dar noi nu putem părăsi acest front, pentru că sîntem printre ultimii apărători ai României Mari, adică ai României românilor.

Aceasta nu este doar o misiune istorică. Acesta este un război. Un război al României pentru România. Şi, probabil – nu probabil, ci în mod sigur -, va trebui să ne luptăm cu toată lumea, chiar şi cu românii care, la ora actuală, sînt alungaţi de acasă, dezbinaţi, aduşi la condiţia de slugi umile ale unora dintre infractorii români şi, evident, ale străinătăţii.

Lista nimicniciilor şi nemerniciilor care lovesc de un sfert de veac în PRM este foarte lungă şi foarte urîtă. Fruntaşii partidului nostru devoalează, aproape în fiecare zi, toată mizeria oribilă care se ţese în jurul patrioţilor români. Şi, bineînţeles, această devoalare trebuie să continue.

PRM trebuie să continue această linie directă a apărării României împotriva inamicilor, colportorilor, profitorilor şi trădătorilor ei. Nu există compromisuri şi renunţări, cînd este vorba de apărarea ţării, de asigurarea existenţei ei demne, sigure şi prospere.

România Mare înseamnă Dacia, înseamnă România românilor, şi nu doar nişte graniţe politice, care, sub presiunea vremurilor şi a mai-marilor tuturor vremurilor, mereu s-au restrîns, pînă au ajuns la ceea ce a rămas din ce a mai rămas. România Mare este România celor peste 30 de milioane de români, indiferent unde s-ar afla ei pe globul pămîntesc. Noi, Partidul România Mare, sîntem partidul Neamului Românesc, partidul unui spirit naţional, partidul românismului.

Bătălia noastră principală – pentru că PRM nu exprimă doar nişte interese ale unui grup cu propria lui doctrină, ci reprezintă un efort care transformă endogenul în exogen – vizează apărarea şi afirmarea conştiinţei de areal şi de spiritual, integralitatea unui concept şi un concept românesc al integralităţii tuturor spaţiilor culturale, virtuale şi teritoriale româneşti. Românii, oriunde s-ar afla, trebuie să fie totdeauna împreună, fraţi într-un ideal – idealul unităţii şi integralităţii româneşti -, astfel încît să fim, întotdeauna, toţi ca unul şi unul pentru toţi.

Ştiinţa, cultura, patrimoniul cognitiv şi, mai ales, conştiinţa integralităţii româneşti, cea care reprezintă efectiv ceea ce există şi nu doar ceea ce am dori să fie, sînt fundamente generatoare de ideal. Idealul este foarte important pentru orice comunitate, indiferent de mărimea acesteia. Fără ideal nu există proiect, nu există vector al devenirii, nu există creaţie, nu există valoare, nu există viaţă, nu există nimic din acel minimum care poate, şi trebuie, să asigure existenţa sub semnul duratei.

Numai un ideal comun – idealul nostru de unitate în spiritualitate, în modul de viaţă, în sistemele de valori – ne poate menţine în trendul ascendent al civilizaţiei cunoaşterii. Iar noi putem ajuta oamenii să conştientizeze acest trend şi această realitate, întrucît avem în mijlocul nostru oameni de mare cultură, oameni de ştiinţă, intelectuali de primă mînă, patrioţi care au dovedit că sînt caractere puternice şi oameni de bază ai românismului modem.

Concepte precum „întreprindere românească”, „mod de viaţă românesc”, „produs românesc”, „capacitate românească”, „valoare românească”, „interes românesc”, „identitate românească”, „brand românesc” etc. trebuie să-şi aibă concepte politice corespunzătoare, să se regăsească în politicile, strategiile, doctrinele şi proiectele partidului, ale organizaţiilor şi ale fiecăruia dintre noi.

Românismul trebuie să devină, deopotrivă, o doctrină şi un brand, nu un naţionalism extremist, nici autoizolaţionism, nici sihăstrism, nici negarea complexităţii, nici punerea de-a curmezişul la mersul lumii spre globalizare, întrucît acesta este un drum firesc, un drum al civilizaţiei cunoaşterii. Dar una este să te înregimentezi ca legumă şi alta ca supersoldat, sau ca general. Istoria noastră milenară, valoarea noastră ca apărători ai Europei mileniilor trecute, experienţa noastră ca supravieţuitori ai celor mai cumplite furtuni care s-au abătut vreodată asupra cuiva, nu ne permit să acceptăm, în procesul devenirii, condiţia de legumă…

Europenismul – concept necesar integrării europene – trebuie să fie, pentru noi, o consecinţă necesară a „românismului”, un concept care asigură operaţionalizarea conceptului de „românism”, cunoscut fiind faptul că azi, în această lume care se universalizează pe zi ce trece, nu există izolare, autarhie şi exclusivism. Dar nici auto-inferiorizare, renunţare la identitate, slugărnicie şi acceptare a discriminării şi distrugerii (de către alţii, cu concursul tău) a propriei tale identităţi.

Cred că doctrina noastră viitoare trebuie să fie cea a românismului interactiv, iar misiunea imediată, aceea a trezirii semenilor noştri, atît prin cunoaşterea realităţilor şi consecinţelor previzibile ale acestora, cît şi a drumului necesar pe care-1 avem de urmat pentru a ne recîştiga ţara, pentru a ne reface valorile distruse, pentru a ne reface brandul românesc şi mîndria lui „Made in Romania”. Deja, în pieţe, comercianţii afişează pe tarabe sintagma „Produs românesc”, dorind să atragă atenţia că produsul respectiv are calitatea net superioară a ceea ce s-a produs cîndva şi a ceea ce, desigur, se poate produce şi azi în România.

Va trebui să asigurăm, prin politicile, strategiile, dispozitivele şi acţiunile noastre, refacerea conştiinţei românismului, ca suport al calităţii, ca brand şi, la urma urmei, ca demnitate a neamului nostru printre celelalte neamuri ale Europei şi ale lumii. Deoarece nu numai că nu sîntem cu nimic mai prejos, dar avem performanţe cu care oricare om de pe Planeta aceasta s-ar mîndri, dar pe care politicienii noştri de azi, cei mai mulţi dintre ei inculţi şi lipsiţi de caracter, n-au avut habar de ele sau, şi mai rău, le-au ignorat cu bună ştiinţă.

România întreagă înseamnă România românilor, România românească, România harnică, grijulie, primitoare, muncitoare şi performantă, nu România clanurilor mafiote şi a reţelelor traficante care au speriat lumea.

O nouă doctrină a PRM trebuie să fie o doctrină a românismului luminat, a românismului pragmatic, a românismului necesar, a românismului integrat şi integrabil, a românismului demn şi ferm, dar tolerant, a românismului elegant şi civilizat, a românismului creativ, a românismului european.

EMIL STRĂINU,

Actualul preşedinte al Partidului România Mare, ales la Congresul PRM din data de 31 octombrie 2015

 

Dragi prieteni,

Venind pe drum, auzeam la Radio declaraţia ciclopului Băsescu referitoare la redeschiderea dosarului răpirii jurnaliştilor români din Irak, în care vorbea de „răposatul Vadim Tudor“. Şi atunci m-am întrebat: de ce ne mor patrioţii şi rămîn să facă umbră pămîntului, degeaba, mafioţii? De ce ne dau lecţii de aşa-zisă mîndrie şi de patriotism otrepele care au fost tovarăşi de cîrdăşii cu UDMR-ului şi au înstrăinat, cu bună ştiinţă, prin vînzări, sau retrocedări fictive, pămîntul şi o parte din patrimoniul Transilvaniei? Ce blestem apasă pe acest popor, să aibă asemenea conducători? Cîtă diferenţă între diriguitorii de astăzi şi cei din urmă cu mai bine de o mie de ani! Atunci, cînd i-au cerut voievodului Menumorut ţinuturile sale, cu Biharea cu tot, acesta le-a răspuns: „Nu voi ceda din pămîntul ţării mele nici cît un deget!“. Dar să nu credeţi că a rămas nefolosit acel deget: cu el le-a dat ungurilor un oarecare avans. Dar nu despre unguri voiam eu să vă vorbesc, fiindcă nu vreau să-mi stric ziua, şi nici măcar despre mine. Şi totuşi, trebuie să vă spun cîte ceva. Sînt un simplu patriot român, ca mai toţi, de altfel. Sînt membrul PRM cu carnetul nr. 1 din judeţul Buzău. Carnetul mi l-a semnat Vadim la Congresul I. (De altfel, am fost delegat la toate congresele partidului). În toţi aceşti 24 de ani, am fost membru activ, ocupînd, pe rînd, toate funcţiile importante, de la cea de preşedinte al organizaţiei de tineret, la cea de preşedinte de filială şi vicepreşedinte la nivel naţional. Nu am ars etapele; ştiu, în cele mai mici amănunte, cum funcţionează acest partid, care-i sînt posibilităţile şi care-i sînt mecanismele defecte. Sînt căsătorit – cu o femeie, e bine de precizat şi acest detaliu – şi am o fiică de 20 de ani, studentă la Drept. Sînt profesor de istorie, am scris cărţi în domeniu, dar sînt şi autor de beletristică, de poezie şi colaborator – ca editorialist – la mai multe ziare locale (debutul în presă a fost în ziarul „Politica“ şi am colaborat şi la revista „România Mare“). Vă întrebaţi, poate: cu atîtea preocupări, de ce candidez? Pentru că mă doare inima să văd cum partidul meu şi al dvs. se ruinează de ceva vreme şi pentru că mi s-a părut nedreaptă şi inutilă văicăreala unora cum că n-are cine să mai conducă partidul. Nimic mai fals. Acest partid are resurse umane nefolosite, trebuie să le lăsăm doar să se manifeste. Trebuie să fim uniţi şi, dintr-un partid de lider, să ne transformăm într-un partid de egali: tot partidul trebuie să fie un singur suflet!

Prin ceea ce spun, nu aduc atingere personalităţii lui Corneliu Vadim Tudor. Nu, Vadim este unic şi irepetabil. Dar noi putem să mergem mai departe şi avem datoria să o facem. Există membri PRM care vor şi care pot să o facă, numai să fie sprijiniţi. Este nevoie de o echipă de conducere competitivă, în care entuziasmul şi modernismul tinerilor să se îmbine cu experienţa şi tradiţia celor cărora le-a albit părul şi le-a bătut inima pentru acest partid. În mod sigur, un PRM modern, dinamic şi curat, i-ar atrage ca un magnet pe toţi patrioţii români, oriunde s-ar afla ei acum. PRM nu mai poate să fie ce-a fost şi nici nu trebuie să mai fie: PRM trebuie să fie un partid responsabil de misiunea sa, un partid care să nu se mai mulţumească (doar) cu ciupeala intrării în Parlament, ci să ajungă, cu orice sacrificiu, la conducerea ţării, pentru că numai astfel ne putem îndeplini misiunea pe care ne-am asumat-o faţă de Naţiunea Română. Veţi zice că visez cai verzi pe pereţi?! Aşa am zis de Tsipras la început, dar nu numai că a nu ajuns la conducerea Greciei, dar grecii l-au votat din nou, în ciuda dificultăţilor majore cu care se confruntă.

Martin Luther King spunea: „Credinţa înseamnă să faci primul pas, chiar dacă nu vezi toată scara“. Testaţi-vă credinţa! Eu nu sînt mason, nu sînt marţian şi nici nu am intenţia să devin, n-am făcut aranjamente cu nimeni pentru acest congres, pentru că eu, în viaţa mea politică n-am făcut niciodată înţelegeri pe sub masă; sînt un patriot român care a crescut odată cu acest partid, care a avut perioada lui de glorie, dar şi de cumplite deziluzii. De glorie s-au bucurat doar unii, foarte puţini, care se găsiseră să-l dea jos pe Vadim la celebrul Consiliu Naţional de la Palatul Parlamentului. Cum am trecut şi eu pe-acolo să-i salut, n-am scăpat fericitul prilej să-i tăvălesc prin propriile mizerii. Evident că am primit numeroase „urări“ de mamă. Deşi ei nici nu o cunoşteau pe mama mea. La Congresul Extraordinar n-am ezitat să solicit aerisirea partidului, deschiderea uşilor şi ferestrelor ca să intre aer proaspăt. Unora nu le-a plăcut, deşi ştiau că spun adevărul. Asta vă cer şi acum: priviţi în sufletul vostru şi deschideţi-vă inima, lăsaţi să intre aer proaspăt. Oameni buni, se spune că roata Istoriei se învîrte. Aşa este, dar nu se învîrte singură. Candidatura mea, a unui om care are cam aceeaşi vîrsta pe care o avea Vadim cînd a înfiinţat PRM (în 1991), este un test pentru tot partidul; vreţi să băltim în starea asta, sau avem nevoie de un alt început, de o altă mentalitate, de adaptarea partidului la realităţile anului 2015, de un discurs nou, care să îmbine tradiţia românească cu modernitatea europeană? PRM trebuie să fie modelul, nucleul naţionalist în jurul căruia să se adune toate forţele patriotice, într-o Mişcare Naţională care să se pună stavilă în calea jafului generalizat, a corupţiei endemice şi a nedreptăţilor sociale strigătoare la cer. Societatea românească e în metastază, şi numai noi mai putem să o facem bine. În această bătălie pentru supravieţuirea patriei noastre, aflată în primejdie de moarte, e nevoie de fiecare patriot român, din Munţii Apuseni şi pînă la Marea cea mare. Noi nu trebuie să ne mai luptăm pentru lucruri minore, oameni buni, pentru funcţii care nu reprezintă nimic, dacă nu sîntem în stare să trezim conştiinţa naţională şi dacă nu participăm la viaţa Cetăţii. Eu nu vreau să fiu un lider absolut; vreau un partid în care cea mai importantă calitate să fie aceea de membru de partid şi în care fiecare membru de partid să participe, în mod real, la actul de conducere. Eu vreau să sparg zidul care-i desparte pe oamenii de rînd de clasa politică şi să le deschid o fereastră. Eu nu vă spun: daţi-mi mie partidul! , ci: haideţi să conducem împreună partidul, haideţi să ducem împreună crucea Neamului Românesc. E o cruce grea, dar e crucea pe care numai noi o putem duce, într-o Românie care a devenit – aşa cum spunea poetul Vadim – un „sat fără cîini“. Citez: „Românie, sat fără cîini/ ţara mea vraişte şi flămîndă/ Istoria te-a scăpat din mîini/ imperiile stau încă la pîndă// …// Românie, ce ţară eşti tu?/ Faci haz de necaz şi porneşti mai departe/ avem biblice vicii, dar nu/ oh, nu ne e frică de moarte// Ţi-au murit poeţii nebuni/ nimic nu-i prea grav, Orientu-i aproape/ i-ai preţuit prea tîrziu pe tribuni/ un zeu al batjocurei calcă pe ape// …// De ce te pîndesc oare toţi/ îşi dau cu părerea, te ţin sub teroare?/ Hăituită şi ruptă de hoţi/ mă tem să nu cazi de pe hartă în Mare// Precum în aluatul magicei pîini/ în inima ta a-ncolţit veşnicia -/ Românie, sat fără cîini,/ nu vine odată Mesia?“ – Vadim.

Nu, acel Vadim nu va mai veni, ne veghează din cer, dar aici, în sală, sînt 1.000 de vadimi. Şi cît ţine această Ţară, din Apuseni, pînă la Marea cea mare, sînt sute de mii de vadimi care aşteaptă semnalul redeşteptării naţionale. Sîntem mulţi, „ca (şi) cucuruzul brazilor“, aşa cum spunea Avram Iancu. Împreună, sîntem de neînvins. Să nu uităm că se apropie 1 Decembrie, Ziua Noastră Naţională, iar Basarabia şi Bucovina sînt tot două lacrimi pe obrazul Europei! Să nu uităm că ofensiva maghiară asupra Transilvaniei este mai evidentă ca oricînd! Să nu uităm că milioane de români sînt risipiţi prin lume, mîncînd pîinea amară a străinătăţii! Datoria noastră, întîia noastră datorie, a patrioţilor cu Tricolorul în inimă, este să ducem mai departe acest partid, pînă cînd numele lui va fi dat Patriei noastre adevărate. Numai atunci vom putea să spunem cu adevărat: „1 Decembrie/ Măreaţă zi/ Neegalata noastră sărbătoare/ Noi cum am fost, mereu aşa vom fi/ Trăiască România Mare!“.

EDMOND SFINTEŞ BUGA,

preşedintele Filialei PRM Buzău

 

Bună ziua, doamnelor şi domnilor,

stimaţi invitaţi şi membrii de partid,

 

Vin în faţa dvs. într-un moment în care partidul nostru este obligat să se reorganizeze, să aleagă un nou preşedinte şi să-şi stabilească direcţiile de acţiune astfel încît să conteze în competiţiile electorale viitoare.

Partidul România Mare a fost încolţit de adversarii ideii de naţionalism de mult timp, atît prin modificarile absurde ale legilor electorale, cît şi prin alte acţiuni denigratoare şi răuvoitoare.

Am pierdut reprezentarea parlamentară din cauza Legii votului uninominal, o lege croită, evident, împotriva noastră. PRM-ul a fost şi este un partid al celor mulţi şi sărmani, al celor nedreptăţiţi de guvernele şi de conducătorii trădători de ţară. Candidaţii noştri nu s-au putut măsura cu indivizi care au aruncat în campania electorală milioane de euro. PRM-ul a dispărut din Parlament, iar acolo au ajuns tot felul de manelişti, afacerişti dubioşi sau marionetele unora cu conturile pline de bani furaţi din buzunarele românilor. A mai apărut şi Ordonanţa traseiştilor, act normativ care, de asemenea, a urmărit destructurarea partidelor mai mici şi mai strîmtorate financiar.

Totuşi, în PRM au rămas oameni mulţi, români adevăraţi şi cu mare iubire de ţară. Astfel, pe parcursul anului 2015, partidul şi-a reorganizat multe din structurile centrale şi locale, iar viitorul părea mai bun. Din păcate, preşedintele nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor, a trecut în nefiinţă mult prea tînăr, iar partidul încă nu îşi revine după aceasta lovitură cruntă.

Astăzi alegem preşedintele PRM. În calitatea mea de candidat la funcţia de Preşedinte PRM, daţi-mi voie să punctez două aspecte esenţiale.

Se doreşte înşelarea românilor drepţi şi cinstiţi, naţionalişti şi iubitori de ţară, printr-o construcţie politică falsă şi artificială, Partidul România Unită. Acest partid este condus de un deputat USL-ist, transformat subit în mare naţionalist. Dacă naţionalismul nu este bun, de ce acest PRU este atît de intens promovat de presa PSD şi PNL? De ce acest Bogdan Diaconu (preşedinte PRU) este finanţat substanţial de afaceriştii partidelor de mai sus? În mod evident, PRU nu este partid, nici pe departe, cu o doctrină naţionalistă. Cu toţii vor doar să înşele şi să păcălească votanţii tradiţionali ai PRM, speriaţi fiind şi de revenirea în forţă a naţionalismului în mai toată Europa.

În Partidul România Mare dau fără milă aşa-zişi deontologi, ziarişti, actriţe de telenovele ieftine şi slabi actori politici, care speră ca acest partid să dispară. Registrul atacurilor pleacă de la înjurături ordinare şi urcă spre intrigi şi jocuri menite să ne dezbine, să ne împrăştie şi să ne deturneze spre tot felul de grupuri de interese politice.

Stimaţi colegi, ideea de România Mare, ideea de partid naţionalist adevărat, nu a dispărut din sufletul românilor!

În ceea ce mă priveşte, nu vreau să fiu unul din groparii acestui PARTID, ci doresc din tot sufletul ca acesta să meargă mai departe, să-şi păstreze numele şi doctrina.

De noi depinde să ne păstrăm identitatea, să redevenim ceea ce am fost, să ne reorganizăm şi să intrăm, cu deplin curaj şi cu încredere, în luptele electorale viitoare. Haideţi să ne întărim mintea şi sufletul, să contribuim şi noi la salvarea şi renaşterea Ţării, la salvarea Neamului Românesc din ghearele trădătorilor şi vînzătorilor de ţară.

De aceea, dacă voi fi ales preşedinte al acestui partid, vă chem să fiţi alături de mine, pentru ca, împreună, să fim, cu adevarat, „iarăşi ce am fost… şi mai mult

decît atît”.

T R Ă I A S C A   R O M Â N I A   M A R E!

Vă mulţumesc.

VASILE POPA,

preşedintele Filialei PRM Olt

 

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi participanţi şi onoraţi invitaţi,

 

Permiteţi-mi să vă urez „Bine aţi venit” la cel de-al VI-lea Congres al PRM. În răstimpul care a trecut de la precedentul Congres, din anul 2010, am pierdut cîţiva dintre cei mai valoroşi membri ai PRM; Anca Petrescu (n. 20 martie 1949 – d. 30 octombrie 2013), Constantin Olteanu (Sector 3), Vlad Hogea (d. 27 decembrie 2014), eroul naţional, Corneliu Vadim Tudor, şi de curînd Mitzura Arghezi (d. 29 octombrie 2015). Propun ca în memoria acestor oameni minunaţi să păstrăm un moment de reculegere. (…) Vă mulţumesc.

Omul, creaţia lui Dumnezeu, este o fiinţă cu o valoare incomensurabilă, alcătuit din trup şi suflet. Trupul omului, pe care oricît l-am îngriji, la un moment dat, se va distruge şi va ajunge în mormînt. Dar omul nu este doar materie, el are şi o parte nemuritoare, care se numeşte suflet.

VADIM trăieşte! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Acum ne este limpede cum va arăta ţara noastră după alt sfert de veac – dacă, fireşte, lucrurile vor fi lăsate la voia întîmplării şi nu se va petrece ceea ce trebuie să se petreacă într-o societate care îşi vede primejduit însuşi dreptul la existenţă. Ce anume putem face noi, această familie de oameni raţionali, strînsă în jurul idealului României Mari, pentru a împiedica lichidarea, totală, a ţării noastre şi pentru revenirea la o stare de normalitate?

Odinioară, Tudor Arghezi (n. 23 mai 1880 – d. 14 iulie 1967) regreta că „N-avem, şi noi, nemţii noştri”, iar acum constatăm lipsa acută a lui Vlad Ţepeş. Românul nostru stă şi priveşte cum trece trenul vieţii pe lîngă el şi cum îi pleacă tinerii în lumea largă pentru a scăpa de sărăcie şi de lipsa îngrozitoare de orizont, într-o ţară care nu mai e în curs de dezvoltare, ci în curs de demolare. Noi sîntem ultima expresie a milioane şi milioane de iubitori de ţară, al substanţei filonului de aur al Naţionalismului pur românesc, care îşi pun speranţa în noi. Fireşte că este extrem de greu să rezişti, ca partid cinstit, într-o ţară în care puterea Statului funcţionează greoi şi instituţiile se clatină. Dacă vom da dovadă de chibzuinţă, dacă vom reuşi să ne mobilizăm, la viitoarele alegeri, vom reintra în Parlamentul ţării. Trăim un sentiment de tristeţe văzînd ce s-a ales de aşa-zisul Parlament, rezultat din alegerile anului 2012, pe baza votului uninominal.

Doamnelor şi domnilor,

Ar fi multe de spus, dar vremea vorbelor a trecut, nu însă fără a aminti că noi, cei de la PRM, prin vocea eroului neamului nostru, Corneliu Vadim Tudor, am împiedicat jefuirea zăcămintelor de aur, argint şi uraniu de la Roşia Montană; a privatizării frauduloase a CEC-ului ş.a.m.d.

* Politică serioasă, fără bani, nu se poate face. Acum, după cum constată toată lumea, accesul la mass-media, ansamblul mijloacelor şi modalităţilor tehnice moderne de informare şi influenţare a opiniei publice, cuprinzînd radioul, televiziunea, presa, ne sînt îngrădite, greu accesibile.

* În numele acestui partid, care a fost, este şi, vreau să cred cu tărie că va rămîne o forţă în această ţară, mărturisesc că, prin natura mea şi prin educaţia primită, nu sînt pregătit să dau piept cu acel tip de oameni, să-i definim – trădători, care, simbolic, i-aş asemui cu trestia din Delta Dunării, care se clatină la fiecare uşoară adiere de vînt. Propun să-i evităm, să-i ocolim pentru a nu ne murdări pe ciubote. Tot omul trebuie să fie frumos, de la nume şi înfăţişare pînă la comportament şi veşminte.

* Acum, mai mult decît înainte, e o nevoie imperioasă de a practica o politică de cooperare cu toţi cei care simt româneşte şi au soluţii. Ironia sorţii face ca, exact cei care au ruinat ţara, timp de un sfert de veac, să devină cei mai zgomotoşi, bătîndu-se cu cărămida în piept că ei, şi numai ei, au reţeta. O vorbă veche spune: „Să nu dea Dumnezeu românului cît poate să ducă”. Dar cu ce preţ? Cu preţul depopulării ţării. Cu preţul distrugerii economiei. Cu preţul înstrăinării bogăţiilor solului şi subsolului acestei scumpe patrii.

* Ce vînt de nebunie ne-a adus în halul acesta? De ce nu mai luptă nimeni pentru demnitatea acestui neam, am spus neam şi nu popor rezultat în urma populării acestui teritoriu cu imigranţi şi emigranţi? De ce a ajuns o ruşine să fii patriot, iar escrocheria să fie apreciată? Pentru că asta e răsturnarea valorilor în această ţară. Asistăm, oare, la sfîrşitul Istoriei noastre ca popor? Să fie blestemul dublei crime din Ziua de Crăciun,

a anului 1989?

* Se ştie foarte bine cine e vinovat de dezastrul ţării şi de halul de degradare materială şi morală în care au fost aduşi românii. Şi la fel de bine se ştie, cine a fost, tot timpul, alături de ei, cine i-a apărat, cine a pătimit alături de ei, cine s-a sacrificat pentru ei, cine şi-a ruinat sănătatea pentru ei! Da, Corneliu Vadim Tudor; omul pentru care avem datoria morală să continuăm lupta!

 

 

Stimaţi prieteni,

Congresul nostru e o demonstraţie, vie, a unui adevăr incontestabil: Partidul Romînia Mare nu numai că n-a dispărut, dar, aidoma unui fluviu subteran, apare la suprafaţă cu un debit şi mai mare, cu o forţă şi mai impetuoasă.

Da, numai echipa noastră de patrioţi şi justiţiari, cîţi am mai rămas, mai putem salva ţara şi s-o repunem pe un făgaş normal, de evoluţie, de dreptate socială şi de prosperitate.

* De la înalta tribună a unui Congres, vorbele au o altă greutate: îmi amintesc de îndemnurile mentorului meu, Vadim; – „Ţîncule, România este o ţară bună. Pentru noi, patrioţii români, ea e cea mai bună ţară din lume. Şi nu vom pleca, noi, din ea pentru nimic în lume”. Tot ceea ce vă cer este să fim uniţi, fiindcă o ţară întreagă se uită la noi şi sîntem ultima ei speranţă.

Prin îndemnul „La loc comanda!”, trebuie s-o luăm de la capăt, fiindcă totul s-a aşezat greşit, de la început, pe un şurub, şi nu pe un prezon, să putem refula, să putem respinge promovarea non-valorilor.

* Acestea fiind spuse, daţi-mi voie să urez succes deplin lucrărilor Congresului nostru. La urma-urmei, chiar dacă unora le este greu să recunoască, un partid care a ajuns la al VI-lea Congres, pe vreme, nu de furtună, ci de tsunami, nu mai face politică, ci Istorie. Istoria acestui partid înseamnă trecutul, prezentul şi viitorul Poporului Român, înseamnă conştiinţa morală şi politică a României post-decembriste, a perioadei de tranziţie şi nu numai. Destinul nostru, să mergem mai departe, aşa cum merg caii în Orient: îşi pierd călăreţul din şa, dar ei aleargă mereu înainte, cu coama în vînt! Destinul nostru rămîne lupta, am putea spune eternă, pentru apărarea fiinţei şi pămîntului străbun.

* „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Naţiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută”.

Partidul România Mare, garantul sentimentului pur de patriotism, continuă să existe! Prin dvs.!

„Nu mergeţi în urma mea; s-ar putea să nu vă conduc. Nu mergeţi în faţa mea; s-ar putea să nu vă urmez. Mergeţi lîngă mine, ca prieteni, şi vom învinge!“. Mulţumesc!

GEORGE ŢÎNCU,

preşedintele Filialei PRM Dîmboviţa

 

Doamnelor şi domnilor,

stimaţi colegi şi invitaţi,

 

Organizaţia de Femei a Partidului România Mare, ca structură a acestui partid, a respectat şi va aplica în continuare doctrina şi linia sa politică. Aşa cum a menţionat dr. Corneliu Vadim Tudor, liderul fondator al acestei formaţiuni, în nenumăratele sale discursuri, femeile au rămas fidele ţării, Neamului Românesc şi valorilor spirituale ale acestui popor. În calitate de luptătoare pentru menţinerea identităţii noastre naţionale, femeile din organizaţiile noastre centrale şi teritoriale consideră că doctrina naţionalistă a partidului nostru trebuie să cunoască o evoluţie continuă, în ciuda vicisitudinilor prin care am trecut vreme de 24 de ani. În încercarea lor de a discredita partidul, forţele oculte l-au etichetat, încă de la fondare, în mod sistematic, ca antisemit sau xenofob. Dar, niciodată, în Istoria sa milenară, Poporul Român nu a avut sentimente de respingere, sau de ură faţă de valorile naţionale ale altor popoare cu care a venit în contact. Din nefericire, după evenimentele din Decembrie 1989, noţiunea de patriotism s-a diluat, intrînd în desuetudine. Tocmai de aceea, doamnele din Partidul România Mare, alături de ceilalţi colegi, trebuie să promoveze concepţia de naţionalism luminat, filozofie susţinută, în perioadele antebelică şi interbelică, de ilustrul istoric Nicolae Iorga, precum şi de gînditorii Dumitru Drăghicescu şi Constantin Rădulescu Motru. Această doctrină s-a dezvoltat pe fondul unor dificile situaţii în plan internaţional. Acum, ca şi atunci, naţiunile Uniunii Europene sînt rechemate să coopereze în mod practic – nu doar teoretic – păstrîndu-şi specificul naţional unic, original şi ireversibil. Este dreptul nostru să păstrăm nealterate însuşirile sufletului românesc şi caracterul etnic într-un cadru istoric şi social firesc. România trebuie să fie tratată cu respect de către toate statele Bătrînului Continent, în baza recunoaşterii specificului spiritualităţii culturii noastre naţionale, a psihologiei naţiunii noastre, în scopul afirmării personalităţii Poporului Român, în contextul Istoriei europene şi universale.

De-a lungul vremii, Organizaţia de Femei a Partidului România Mare şi-a desfăşurat activitatea în plan teritorial, prin ample conferinţe zonale (Iaşi, Timişoara, Braşov, Constanţa şi Argeş). Acţiunile au fost organizate împreună cu

d-na conf. univ. dr. Mihaela Ionescu, Angela Buciu, precum şi cu regretatele Mitzura Arghezi şi Ana Mureşeanu. De fiecare dată, am fost primite cu căldură şi încurajare de către preşedinţii filialelor judeţene. Dorim să continuăm acţiunile noastre, pentru cunoaşterea cît mai temeinică a problemelor cu care se confruntă filialele O.F.R.M. din ţară. O vom invita în mijlocul nostru pe doamna Doina Tudor, precum şi pe fiicele sale, domnişoarele Lidia şi Eugenia Vadim Tudor, familie care deja ne sprijină susţinînd apariţia revistei „România Mare”, în calitate de urmaşi ai fondatorului acesteia, dr. Corneliu Vadim Tudor. De asemenea, cred că sînt în asentimentul colegilor prezenţi la acest forum să păstrăm o fructuoasă relaţie cu presa centrală şi locală, pentru a ne face cunoscute intenţiile şi strategia Partidului România Mare. Vă mulţumesc,

Lector univ.dr. Marcelina PătraŞcu

Preşedintă O.F.R.M.

 

Stimaţi colegi,

 

A venit timpul să scriem astăzi o nouă filă în istoria Partidului România Mare şi aceasta o vom face noi, cei de faţă, fără întemeietorul acestuia,

CORNELIU VADIM TUDOR, dar cu el în suflet, cu cel ce ne-a lăsat această avere colosală, ce ţine de demnitatea noastră naţională: Revista şi Partidul România Mare!

Avem, astăzi copleşitoarea datorie de a păstra această moştenire, acest bun naţional şi de a duce mai departe lupta celui ce pînă mai ieri scria: „Am fost farul călăuzitor pe o mare în permanentă furtună; mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat putere să ţin sus Drapelul deşteptării naţionale“.

Mulţumim, şi noi, Corneliu Vadim Tudor, pentru tot! Pentru tot ce ai lăsat ţării, pentru tot ce ai creat, pentru tot ce am învăţat de la tine! Mulţumim că ne-ai sădit în inimi dragostea de adevăr, pentru că ne-ai arătat, şi ne-ai luminat, de atîtea ori, drumul dreptăţii! Mulţumim pentru curajul tău în toate luptele duse!

Mulţumim, Vadim Tudor! TU ţi-ai făcut datoria!

Noi, îţi datorăm toate cîte ne-ai lăsat şi le vom păstra cu dragoste înţeleasă din Sfinte Scripturi!

Vom ţine sus, aşa cum ne-ai învăţat, DRAPELUL DEŞTEPTĂRII NAŢIONALE!

Vom ţine sus Drapelul Partidului România Mare!

Îţi mulţumim!

Mulţumesc colegilor care astăzi candidează la funcţia de preşedinte al Partidului România Mare! Sînt valoroşi colegi şi membri ai partidului nostru!

„Preşedintele a murit!

Trăiască preşedintele!”

ELENA PASCU,

preşedinta O.F.R.M. Argeş

COMENTARII DE LA CITITORI