Dispariţii misterioase (10)

in Lecturi la lumina ceaiului

„Cine intră în templu se transformă în duh…”

Persoanele care se aventurează într-o călătorie în deşertul Tunisiei, căutînd latura exotică a peisajului, îşi asumă riscul unei confruntări cu forţe necunoscute. Deşertul începe din apropierea oazei Tuzza, o aşezare liniştită, austeră, în care oamenii sînt foarte tăcuţi, nelăsînd nici un moment impresia că ar dori să te însoţească în traversarea deşertului. Templul Abderrazak este ultima aşezare a oazei, la depărtare de celelalte construcţii. I se mai spune „Templul Misterelor”. Băştinaşii îi avertizează mereu pe turişti că „o cercetare prea insistentă a templului le-ar putea provoca neplăceri”, de exemplu, să dispară pentru totdeauna… Multă vreme, cercetătorii au considerat că era vorba despre o legendă locală: „Cine intră în templu, se transformă în duh, sau dispare”. De aceea, abia cînd americanii Harold şi Peter Berkin (fraţi gemeni, exploratori din New York) au pierit, fară urmă, între zidurile templului, lumea civilizată a intrat în panică şi a început să aprofundeze studierea acestei „legende”. S-a întîmplat la data de 18 august 1990. Cei 2 exploratori fuseseră avertizaţi că nu se pătrunde în templu într-un grup format din mai puţin de 7 persoane. Numai în această formulă riscurile ar fi fost atenuate. Gemenii au sfidat, însă, acest sfat bizar. Ei voiau să cerceteze zona din perspectiva arheologiei. Ocultismul îi incita mai puţin. Spre seară, au trecut de poarta templului, iar arabii din Tuzza i-au aşteptat, în zadar, să se întoarcă. Autorităţile au bănuit mult timp că este vorba despre o crimă tăinuită de băştinaşi. Dar ipoteza a fost anulată, cercetările dezvăluind unele detalii care susţineau, în mod cert, varianta dispariţiei.

Practic, poarta templului marchează locul de trecere într-un alt timp. În 1994, 2 geografi spanioli au dispărut, la rîndul lor, în interiorul templului. Fenomenul a bulversat opinia publică mondială, nimeni neştiind, cu exactitate, nici pînă în prezent, cine a zidit templul. De altfel, construcţia este, şi în zilele noastre, foarte îngrijită, deşi a fost realizată cu 1.000 de ani în urmă şi nu s-au făcut prea multe renovări. Arabii intră frecvent în edificiu, neîntîmplîndu-li-se nimic. Europenii şi americanii cunosc acest aspect, şi anume că ei au desluşit misterele supravieţuirii în interiorul templului şi ştiu cum să procedeze pentru a evita o trecere spontană într-un alt timp. Din nefericire, vor să păstreze taina, neputînd fi obligaţi să vorbească. Mai ales că, din perspectivă juridică, nu există dovezi că deţin cheia trecerii într-o altă lume.

Dispariţia pasagerilor din trenul expres Indianapolis – Petersville (1)

Peter Dodford, în vîrstă de 47 de ani, este singurul supravieţuitor dintre cei aproape 300 de pasageri ai unui tren care se deplasa de la Indianapolis la Petersville, localităţi situate în statul Indiana, SUA. Nimeni nu poate spune ce s-a întîmplat în acea noapte, unde au dispărut pasagerii şi de ce Peter Dodford s-a trezit singur, în trenul oprit în mijlocul unui cîmp pustiu. Iată cum s-au petrecut faptele, aşa cum au fost relatate de unicul supravieţuitor. În acea noapte, Peter Dodford – comis-voiajor la o companie producătoare de aspiratoare – s-a urcat în trenul expres, care, în numai 3 ore, trebuia să ajungă la Petersville, oraşul său de reşedinţă. Era extrem de obosit, aşa că, profitînd de faptul că era singur în compartiment, a aţipit. „Îmi amintesc ca prin vis – a declarat el, ulterior, cotidianului «Indiana Times» – că, la un moment dat, cineva de pe culoar i-a pus o întrebare unui alt bărbat: «Ce dracu’ sînt luminile alea colorate Joe, sau John?», nu-mi amintesc exact. Nu ştiu ce a răspuns celălalt şi nici cît timp a trecut pînă am auzit vocea unei femei: «Ăştia-s nebuni, zboară atît de aproape de noi…»”.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI