Dispariţii misterioase (3)

in Curiozități/Fenomene paranormale

Iluminarea

În anul 1900, după Sărbătoarea Crăciunului, vaporul cu alimente ,,Hesperus” s-a apropiat de Insula Eilean Mor, de lîngă coasta de Vest a Scoţiei, însă, pe ţărmul acestei insule, nu s-a găsit nici o urmă de viaţă. În casa ridicată pe această insulă nu mai locuia nimeni, deşi luminile erau aprinse. Îngrijitorul imobilului, Joseph Moore, care stătea pe o insulă învecinată, a descris, cu lux de amănunte, cum sistemul de iluminat din casă fusese grav avariat, în urmă cu 11 zile. Pe această fîşie de pămînt ar fi trebuit să se afle, la acea dată, 3 bărbaţi. Din acea zi, nimeni nu i-a mai văzut, vreodată, pe aceştia. Cîţiva specialişti au verificat instalaţia electrică, însă totul părea în regulă. Nici o explicaţie nu avea suport, în afară de faptul că un val gigantic i-a luat pe sus pe locuitorii casei, în timpul unei furtuni. Oare să fi fost bărbaţii atît de naivi, încît să se expună primejdiei de a fi luaţi de valuri?!

Un drum fără întoarcere

Dorothy Arnold a plecat din Manhattan, din casa ei, în dimineaţa de 12 decembrie 1910, pentru a-i cumpăra o rochie sorei sale, aceasta urmînd să meargă la o petrecere. Tînăra absolvise Colegiul ,,Bryan Mawr”, fiind fiica unui importator bogat. Cei care au văzut-o mergînd pe stradă, către o librărie, au declarat că părea îngrijorată. După această întîmplare, Dorothy Arnold nu a mai fost văzută niciodată, chiar dacă Poliţia a efectuat numeroase cercetări. La început, familia Arnold a tăinuit dispariţia ei, apelînd doar la ajutorul unor detectivi particulari. După 6 săptămîni, au mers şi la Poliţie, după care tatăl fetei i-a chemat pe reporteri în biroul său, pentru a le spune acestora că el crede că fiica sa fusese atacată în drum spre casă, iar corpul ei, probabil, zăcea aruncat pe undeva, pe străzi. Deşi este ceva cumplit, acest gînd era preferat de acest domn, cealaltă variantă, ca fiica sa să fi fugit cu George Griscom, iubitul ei, împotriva voinţei familiei, părîndu-i-se mult mai îngrozitoare. Însă, Griscom a negat orice amestec în dispariţia fetei. El a returnat familiei o scrisoare, în care Dorothy se lamenta că îi fusese respinsă o povestire trimisă redacţiei unui ziar, ea concluzionînd profetic: „Tot ceea ce pot vedea este un drum fără întoarcere”. Să fi fost atît de deprimată, văzîndu-şi spulberate speranţele, pentru o carieră de scriitoare, încît să-şi fi luat zilele? Totuşi, cunoscuţii fetei afirmau că, în general, era un om optimist, de la care nu te puteai aştepta să facă un asemenea gest. O altă sugestie a fost aceea că ar fi alunecat şi ar fi căzut pe pavajul îngheţat, iar din cauza loviturii la cap ar fi putut suferi o amnezie, fiind internată, pe undeva, într-o clinică. Însă nici un spital din oraş nu a semnalat că ar avea pe cineva internat care să semene cu fata. Investigatorii nu au găsit nici un motiv pentru a o suspecta de sinucidere, sau nebunie. Ei nu au mai aflat niciodată nimic despre Dorothy Arnold.

Distracţii mexicane

„Am plecat în Mexico! Am un motiv foarte important, care, în prezent, nu poate fi neglijat!”. Acest scurt bilet a fost scris de Ambrose Bierce şi trimis secretarului său, în data de 16 decembrie 1913. La 71 de ani, causticul şi ironicul bătrînel, autorul cărţilor ,,În mijlocul vieţii” şi ,,Dicţionarul diavolilor”, era încă plin de energie şi destul de curios să vadă rebeliunea lui Pancho Villa, el fiind coştient, însă, de riscul pe care şi-l asumase. „Dacă vei auzi că am fost pus în faţa unui zid mexican şi împuşcat, să ştii că acesta este un mod chiar foarte drăguţ de a părăsi această lume. La acelaşi deznodămînt poţi ajunge şi din cauza bătrîneţii, a bolii, sau chiar dacă aluneci pe stradă. A fi un «gringo» («american») în Mexico… Aceasta este, într-adevăr, o eutanasie!”. Secretarul său şi toate cunoştinţele nu au mai auzit, vreodată, de Bierce, iar cazul său a devenit unul clasic în analele dispariţiilor misterioase.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI