Dispariţii misterioase (7)

in Fenomene paranormale

Cazul „Moulin – dispariţii incredibile”

Despre cazul „Moulin – dispariţii incredibile” (cum a fost numit şi înregistrat la Institutul Central de Parapsihologie din Paris) s-a vorbit mult şi s-au aflat foarte puţine lucruri. Cercetările merg greu, pentru că lipsesc multe elemente. Se cunosc faptele, însă, aşa cum sînt relatate şi catalogate, ele nu conduc la concluzii satisfăcătoare. Un articol recent publicat în revista ,,Point de Vue” reface istoricul Castelului Moulin – un loc superb, dar cu o poveste controversată – evitîndu-se, cu abilitate, punctele nevralgice ale cazului. În schimb, revista ,,Sesame” revine asupra subiectului, accentuînd tocmai fenomenele cutremurătoare care s-au petrecut la Moulin în ultimii 50 de ani.

Castelul a fost construit în 1480, din ordinul Regelui Ludovic al Xl-lea. Documentele menţionează existenţa unui blestem ce a însoţit construirea acestui edificiu. Cînd abia se fixase temelia, o mătuşă a lui Ludovic, Agnetta de Marcheville, care fusese alungată de la Curtea Regală pentru că încercase să-l otrăvească pe Marchizul Charles d’Anvers, vărul regelui, s-a întors şi a blestemat construcţia. Agnetta era vrăjitoare, însă aspectul acesta fusese camuflat, cu grijă, de către rege, pentru că Inchiziţia ar fi dispus spînzurarea ei, fără drept de apel. În schimb, nerecunoştinţa Agnettei a mers pînă într-acolo, încît a încercat să-l omoare pe Charles, din raţiuni care nu şi-au găsit o explicaţie nici pînă în zilele noastre. Ludovic a evitat, încă o dată, să o condamne public, în schimb, a alungat-o într-o provincie învecinată, privînd-o de o parte a averii. Revoltată, Agnetta şi-a continuat vrăjile, în acelaşi cadru conspirativ. Blestemul ei, revărsat asupra Castelului Moulin, avea să facă ravagii, peste ani.

Documentele descoperite cîteva sute de ani mai tîrziu atestă faptul că acolo au murit cîţiva curteni, în împrejurări ciudate. Cadavrele au fost găsite în turnul estic al clădirii. Este vorba despre moarte prin asfixiere, însă pe gîtul victimelor nu s-au găsit niciodată semne de mîini, funie, sau vreo altă formă de violenţă. Practic, se puteau trece la capitolul „Crime fără criminali”. Asemenea întîmplări s-au repetat, în medie, cam o dată la 30 de ani. Pînă în Secolul al XIX-lea, fenomenele erau explicate superficial: „A greşit şi soarta l-a pedepsit!”, se spunea în momentul în care era descoperit un cadavru. Însă, foarte puţini se întrebau de ce, sau cum au fost pedepsiţi cei care muriseră. Începînd cu secolul trecut, semnele de întrebare s-au înmulţit, deoarece ştiinţa a progresat, iar falsele motive de deces au fost spulberate de teorii şi formule noi.

Misterul s-a amplificat în Secolul XX, cînd implicaţiile au devenit, cu adevărat, tragice. Nicole de Marcheville este o urmaşă a Agnettei de Marcheville, aşa cum atestă documentele de familie. De mai bine de 30 de ani locuieşte în vechiul Castel Moulin, care astăzi funcţionează ca un muzeu (fosta reşedinţă de toamnă a Ludovicilor). Nicole cunoaşte faptele petrecute de-a lungul timpului, aşa cum are cunoştinţă şi despre existenţa blestemului Agnettei. Ea recunoaşte că evită turnul estic, pentru că îi produce o teamă inefabilă. Dar, ceea ce o cutremură cu adevărat este povestea dispariţiilor din ultima jumătate de secol. Unele dintre cazuri i-au fost povestite, altele îi sînt familiare, pentru că s-au petrecut în timpul şederii ei la Moulin. Urmaşa Agnettei a obţinut dreptul de a dormi în patul cu baldachin al regilor. I se pare un lucru formidabil şi, spune ea, are vise extrem de interesante. S-a creat, astfel, o punte între conştiinţa ei şi vîrtejul Istoriei, o legătură dominată de un aspect contradictoriu, care o sperie şi o atrage în acelaşi timp.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI