Distihuri

in Poeme

Din ce în ce mai singur şi buimac

Mă lasă nervii, Doamne, ce să fac?

*   *   *

Îmi iau puterea minţii din zilele ploioase

Plătind un preţ amarnic: durerile de oase…

*   *   *

A venit iar toamna. Ce nevolnic sînt

Ploaia rece-mi spală morţii din pămînt.

*   *   *

Mă-ntind în pat ca în coşciug

În zori voi arde ca un rug…

*   *   *

Ninge bogat. Mă cheamă în alcov

Femeia cu un şal de lînă mov.

*   *   *

Mă ung cu mir de mînăstiri

Făcut din nard şi trandafiri…

*   *   *

Trecem prin ziua morţii lui Christos

An după an, benchetuind voios.

*   *   *

Nu-I viu Isus? Îl văd mereu

În pacea din căminul meu!

*   *   *

Stalin şi poporul rus

Ne-au luat ceasul şi s-au dus…

*   *   *

Drum în ceaţă. Eşti aşa frumoasă!

Nu văd la doi paşi, dar nici nu-mi pasă.

*   *   *

Iarnă cu soare-n cimitir.

Sînt fericit. Încă respir.

 

 

CORNELIU VADIM TUDOR

 

Distihuri

COMENTARII DE LA CITITORI