Doamne, dă-mi în inimă o gaură cu-n dorn

in Poeme

Doamne, dă-mi în inimă o gaură cu-n dorn,
să se scurgă din mine toată otrava
şi-n sfîrşit în braţele nopţii s-adorm,
marea să-mi îngroape în adîncuri epava

S-atîtea furtuni priponite de vînt,
se îneacă sufletu-n lacrimi amare,
de cînd îmi caut ca un rob, pe pămînt,
umbra mea de mirare şi sare

Uneori mi se pare că mi-am regăsit
perechea pierdută-n uitări de smarald,
dar mă izbesc tăceri de granit
şi-n neantul din jur ca o lacrimă ard

Coincidenţe stranii mă poartă înapoi
în lumea care n-a fost şi nici nu există,
sînt singurul ceas ce se-mparte la doi
strivindu-şi secunda sublimă şi tristă

Nu mai pot întoarce de nicăieri
ceea ce poate n-a fost niciodată,
ziua de mîine-i mai tristă ca ieri,
am visat şi am fost iubit cîteodată

Dar urmele paşilor ei prin sufletul meu
nu se văd, i-a şters la plecare,
m-a luat de mînă într-o zi, Dumnezeu
şi mi-a dat voie să mă înec în uitare

Iar marea mi-a băut ca pe-o vodcă otrava
de zborul meu se-agaţă un suflet olog,
ţărmul refuză să-mi strivească epava
dusă în cîrcă de bietul meu inorog

Adi Sfinteş
28 aprilie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI