DOAR 31 DE ZILE

in Cãlcîiul lui Ahile

Doar 31 de zile mai sînt pînă la începerea Jocurilor Olimpice din Brazilia. O spunem ca un semnal de alarmă, deoarece delegaţia noastră este încă departe de lupta pentru medalii, deşi s-au strîns cu puţin peste 100 de sportivi care au îndeplinit normele de participare la această uriaşă competiţie şi, pentru aceştia, încă tremurăm să nu mai avem vreo surpriză neplăcută în ceea ce priveşte controalele antidoping. Şi nu numai numărul redus al delegaţiei ne îngrijorează, ci şi valoarea ei. Foarte puţini dintre aceştia ne pot da speranţa medaliilor. Au dispărut medaliile sigure ale gimnaştilor, ale canotajului cu ambarcaţia 8+1 a fetelor sau flotila lui Ivan Patzaichin. Acum sperăm mai mult în surprize de care, este drept, ne-am bucurat la fiecare Olimpiadă. La atletism, de pildă, în timp ce la celelalte Jocuri Olimpice ne făceam planificările cu numărul de medalii pe care să le cîştigăm, şi, de multe ori, reuşeam să le realizăm, la aceste Jocuri Olimpice ne mulţumim să planificăm doar numărul atleţilor care să treacă de calificări la probele lor.
Dar, pînă atunci, vrem să arătăm importanţa Jocurilor Olimpice din Antichitate. Nu numai pentru că erau prilej de încetare a oricăror lupte între cetăţile greceşti, şi au fost un precursor al activităţii sportive de astăzi, dar şi faptul că ele au generat o mulţime de aspecte şi probleme ale sportului pe care credeam că le-am descoperit noi, în vremurile moderne, dar care erau cunoscute de atunci, putînd să ne fie prilej de reflecţie şi astăzi. Astfel, se vorbea şi atunci de principii ale antrenamentului sportiv, ca de pildă al gradării dificultăţii antrenamentelor, al individualizării pregătirii, al selecţiilor pentru Olimpiade, şi altele. Şi atunci erau cazuri de dopaj, de racolaj al sportivilor între cetăţi, de profesionism, care, la început, era interzis şi alte aspecte bune sau mai puţin bune ale sportului de astăzi.
Pentru a înţelege mai bine rolul Olimpiadelor de a lungul secolelor, să răsfoim puţin filele istoriei, începînd cu evenimente descoperite din negura timpului. Încă din anul 884 î.Chr., s-a încheiat o înţelegere între Iftios, regele Eladei, Cleohstene şi Pisa, pe de o parte, şi Licurg, regele Spartei, de cealaltă parte, sub deviza „Olimpia este lăcaşul sacru, care interzice călcarea pe pămîntul său a forţelor înarmate. Oricine va încerca să o facă, va fi pedepsit ca un eretic“. A fost descoperită lista campionilor olimpici ai anului 776 î.Chr., acesta fiind socotit anul începuturilor Jocurilor Olimpice în forma lor evoluată din Antichitate. Cu mulţi ani în urmă, la început, s-au disputat doar întreceri de sprint pe distanţa de un stadium (192,27 m ). Mai tîrziu, au fost introduse, treptat, şi alte discipline: proba de alergare diaulos (două stadium-uri), apoi dolichos (12 stadium-uri), după aceea – luptele, pugilatul (precursorul boxului), pancraţiul (o variantă între lupte şi box), pentatlonul (săritura în lungime, aruncarea discului şi a suliţei, o probă de alergare şi alta de lupte), cursa cu care, întreceri cu cai (hipice), precum şi alergare cu oameni înarmaţi (hoplitii). Iniţial, Jocurile s-au disputat pe parcursul unei singure zile. Pe parcursul anilor, ele s-au extins treptat, pînă la 5 zile.
După secolul al 4- lea î.Chr., înaltele principii al Olimpiadelor au început, treptat, să fie încălcate. Au apărut oamenii care şi-au făcut o meserie din a lupta în arenă, totul devenind mercantil sau un mijloc de popularizare a tiranilor care conduceau cetăţile, victoria fiind urmărită cu orice preţ. Treptat, toate acestea agravîndu-se au dus, în final, ca, în anul 393 d. Chr., împăratul Teodosiu să desfiinţeze Jocurile Olimpice.
De abia după un mileniu şi jumătate, în epoca modernă, ele au fost reluate la iniţiativa baronului Pierre de Coubertine, care a reuşit ca, în anul 1896, să fie organizate la Atena primele Jocuri Olimpice moderne.
În luna august, va începe a 28-a ediţie. Ar fi trebuit să fie organizate 31 de ediţii, dar, în anii primului şi al celui de al doilea război mondial (anii 1916, 1940 şi 1944) nu s-au organizat Jocurile Olimpice.

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI