Dom’ preşedinte avea treabă la Sibiu

in Război corupției

Motto: „O ţară de oi merită un guvern de lupi“. (Edward R. Morris)

Niciodată, poate, România n-a avut o situaţie mai dificilă, atît internă, cît şi externă. Niciodată ţara noastră n-a avut o conducere mai iresponsabilă. Credeam că perioada Băsescu-Boc a fost cea mai neagră. Ei bine, ne convingem, pe zi ce trece, că ne-am înşelat.
Cu domnii Iohannis şi Cioloş în funcţiile cele mai înalte în stat, sîntem aproape în afara Europei, nebăgaţi în seamă de nimeni, izolaţi şi faţă de vecini. Nu cumva cineva din afară a ţinut morţiş să devenim oaia neagră a bătrînului continent? Nu cumva s-a dorit coborîrea României pe ultima treaptă? Observăm cum, în pragul aniversării centenarului Marii Uniri, în loc să revenim la România Mare, noi ne depărtăm vizibil de acest ideal.
Domnul ex-preşedinte Emil Constantinescu a încheiat cel mai ruşinos tratat cu Ucraina, prin care se renunţa, de bună voie, la vechi teritorii româneşti. Şi asta a fost şi cea mai mare ,,realizare” a domniei-sale, se pare. Nimeni nu mai zice nimic de acest pact ruşinos şi trădător.
Acum, UDMR sapă mai abitir ca înainte la ruperea Ardealului de Patria-Mamă şi, eventual, la scindarea şi a ceea ce mai rămîne.
Să afişezi panouri provocatoare, de tipul „Salvaţi Clujul de Bucureşti!“, iar tu, mare lider politic, să vii şi să sfidezi o ţară la televizor cum că acele afişe n-au nici o relevanţă (e vorba de Attila Korody), să dai tu, primar, nume de străzi unui fost criminal de război şi antisemit pe deasupra, să faci, deci, din condamnaţi ai istoriei nişte eroi – nu vi se pare că e cam mult? Da, la noi, udemeriştii, merge. Merge să fim din nou în Parlament, cînd, de fapt, nu sîntem un partid, ci doar o uniune etnică, dar luăm stipendii şi pentru una, şi pentru alta. Merge să fim mai mereu la guvernare şi să lucrăm, pentru interese oculte, împotriva României. Merge să ne facem de cap în ţara pe care-o blamăm şi pe care-o săpăm din răsputeri.
Dar cum să nu le meargă, cînd la conducere sînt doi oameni pe care-i doare-n cot de noi şi de ţara asta?! De interesele ei, de idealurile ei.
Stăm şi privim, observăm şi gîndim. Cum au putut românii să-l voteze pe domnul Klaus Werder Iohannis? Dumnealui parcă lucrează contra ţării, a poporului şi a naţiei române!
Adus la Cotroceni ştim noi cum, n-a urmărit decît să aibă guvernul său. L-a dat jos pe premierul numit legal, ca să-l pună pe Dacian Cioloş şef peste o adunătură de tehnocraţi, chipurile. N-a mai existat, în istoria zbuciumată a ţării noastre, un Cabinet atît de incompetent. S-a văzut şi lipsa clară de voinţă de a face un lucru bun. Nişte ageamii, în majoritatea lor fiind – după cum afirmă analişti serioşi – oameni ai magnatului Sörös.
Acum, dom’ prezident voiajor şi trăitor de week-end-uri la Sibiu (pentru a fi lîngă ,,doamna mea”) vine să ne spună că el tot pe Cioloş o să-l pună. Ca să-şi continue ,,ardeleanul” opera-i măreaţă. Spusele şefului sînt literă sfîntă pentru domnii liberali. Aşa că, şi ei, îl vor şi-l susţin, evident, tot pe Cioloş. A mai apărut şi acest Nicuşor, dragul taichii puişor, care-l susţine tot pe Cioloş. Cu toate că actualul premier este zero.
Totodată, observăm cu îngrijorare că, în ultimul timp, domnul Iohannis a devenit mai jucător ca Băsescu. Se vîră unde nu-i fierbe oala, încălcînd aproape sistematic Constituţia, în sensul că-şi depăşeşte prerogativele. Susţine, pe faţă, o anumită formaţiune politică şi sugerează pe cine să mai salte DNA-ul lui Kövesi.
Cît despre idealul Marii Uniri, Dumnezeu cu mila…
Domnul preşedinte şi subalternul său, ambii, mari ,,patrioţi”, nu catadicsesc să meargă în mijlocul sinistraţilor, îi sfidează pe tinerii din Republica Moldova, neprimindu-i la o discuţie. Ba, mai mult, acei luptători pentru re-unire se aleg şi cu o ciomăgeală din partea jandarmilor, de parcă ar fi strigat „Jos Iohannis!“ şi „Jos Cioloş!“, aşa cum, poate, se cuvenea. Dar, oare, atunci, la mişcările cu tinerii frumoşi şi liberi, cînd ieşirea în stradă era neautorizată, totul era OK?! Păi da, fiindcă ei cereau ,,Jos Ponta!”, şi l-au dat.
Şi cum să le asculte păsurile acelor tineri paşnici, cînd dom’ preşedinte avea treabă la Sibiu? Erau alte ,,cestiuni” arzătoare la ordinea zilei, n’aşa?, cum zicea Silviu Brucan, faimosul apologet atît al comunismului binefăcător, cît şi al capitalismului sălbatic.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI