DOPINGUL – BATĂ-L VINA!

in Cãlcîiul lui Ahile

Lumea sportivă vuieşte de ultimele descoperiri ale laboratoarelor anti-doping, din lume, în legătură cu sportivii care au folosit o substanţă trecută, de la 1 ianuarie 2016, în categoria celor interzise. Au căzut zeci de sportivi, unii nevinovaţi, alţii, care au folosit-o cu bună ştiinţă. Prima descoperită a fost cunoscuta jucătoare de tenis Maria Şarapova, care a declarat că a folosit Meldonium, acesta fiind numele substanţei cu pricina, pînă în decembrie anul trecut, cînd nu era interzis, pentru nişte afecţiuni cardiace, dar pe care, tot din declaraţiile ei, îl foloseşte de 10 ani. Declaraţie ciudată, cînd ştim bine că, în jurul sportivilor, mai ales al celor ruşi, sînt o seamă de medici, maseuri, antrenori, care ar fi fost obligaţi să cunoască faptul că această substanţă era interzisă. Din păcate, pînă la scrierea acestui comentariu, şi în sportul nostru avem două cazuri care, după opinia noastră, au căzut victime din vina altora. Este vorba de cunoscuta biatlonistă Eva Tofalvi, în vîrstă de 37 ani, unul dintre foarte puţinii sportivi români care s-au văzut la Jocurile Olimpice de iarnă, şi de cunoscuta noastră alergătoare pe 800 m plat, Mirela Lavric. Din declaraţiile Evei Tofalvi, fără ca ea să fi dat vina pe cineva – nobleţe sufletească – deducem că aceasta nu a făcut altceva decît să ia ceea ce i s-a dat în cantonament. Astfel, este necesar să se afle cine i-a recomandat medicamentul. Acesta este vinovat, fiindcă a ştiut că Meldonium a devenit doping, sau, dacă nu a ştiut, atunci este vinovat, deoarece nu s-a interesat, atunci cînd a prescris un medicament, dacă este permis, sau nu.
Ne oprim mai mult la cazul Mirelei Lavric, care este la un început glorios de carieră sportivă. Ea a fost, timp de 4 ani la rînd, campioană mondială de junioare şi europeană, la tineret şi sportivi sub 23 de ani. Dar ceea ce ne doare şi mai mult este faptul că, fiind componentă a ştafetei 4 x 400 m care a luat medalie de bronz la recentele Campionate Mondiale de Sală de la Portland, şi celelalte componente ale ştafetei trebuie să înapoieze medaliile obţinute, România pierzînd astfel o medalie la aceste campionate. De aceea, vom încerca să ne oprim puţin şi să descoperim eventualii vinovaţi. Preşedintele FRA îl consideră vinovat pe dr. Vasile Oşean care, pînă în 2013, a fost medicul Federaţiei (astăzi, Federaţia nu mai are medic!) şi i-a recomandat medicamentul. Corect, dacă a mai păstrat legătura cu Mirela. Chiar dacă nu a mai păstrat legătura, avea obligaţia morală ca, atunci cînd medicamentul devenea interzis, să atragă atenţia atletei că medicamentul nu mai este bun.
Conştiinţa încărcată cu suspendarea acestor două românce, după opinia noastră, trebuie să o aibă şi cei de la Agenţia Naţională Anti-Doping. Din declaraţiile preşedintelui acestei agenţii, d-na Graţiela Vîjîială, ANAD a anunţat, pe 29 decembrie 2015, pe site-ul agenţiei, lista de substanţe interzise pentru 2016, şi doar pe 7 martie 2016 a informat în scris toate federaţiile. Nu crede doamna preşedintă că, dacă anunţa federaţiile (în scris) despre aceste modificări ale listei, încă din decembrie 2015, am fi avut o şansă în plus să nu apară aceste suspendări, care lovesc în prestigiul sportului românesc şi, mai ales, lovesc în aceste două sportive meritorii, care nu par să fi fost conştiente de pericolul la care au fost expuse? Ca să nu mai vorbim de victimele colaterale, celelalte trei componente ale ştafetei 4 x 400 metri.
Şi o ultimă întrebare: cele două sportive au fost supuse, în acest an, controlului ANAD?
Scandalul în jurul Meldonium-ului este în plină desfăşurare. Vom reveni împreună cu istorioare despre doping!

(va urma)
Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI