Drama românilor din Ardealul de Nord după Diktatul de la Viena (7)

in Alte știri

Atitudinea unei părţi a populaţiei din Transilvania nu s-a schimbat în totalitate nici după Conferinţa de Pace de la Paris, din 29 iulie 1946, cînd Ardealul de Nord a revenit României, ca un drept istoric şi definitiv. (Ibidem, f. 14.) Aşa, în cursul lunii mai 1947, Inspectoratul de Jandarmi Timişoara deţinea informaţii despre tineri de origine etnică maghiară din Ardealul de Nord care şi-au părăsit comunele, trecînd clandestin în Ungaria, cu scopul de a se înrola în rîndurile unor organizaţii subversive, care aveau rolul de a urmări momentul oportun pentru „ocuparea Ardealului“. (Idem, dosar 21/ 1947, f. 3.) În acest scop, conducătorii maghiari şovini au dus o intensă propagandă în rîndul populaţiei maghiare din Ardeal, acţiunea fiind dirjată de către Ungaria, prin agenţi şi spioni. Aceeaşi sursă precizează că a avut loc o intensă operaţiune de înarmare a tinerilor, „care au fost sfătuiţi să păstreze armamentul cît mai bine, spre a-l putea avea la îndemînă atunci cînd necesităţile o vor cere“. (Ibidem) Confruntat cu o astfel de situaţie, Inspectoratul de Jandarmi Timişoara a solicitat personalului din subordine specializat în astfel de acţiuni să ia toate măsurile de verificare şi toată atenţia să fie îndreptată spre tinerii unguri care, prin manifestările lor, ar fi intenţionat să organizeze acţiuni şovine în rîndul populaţiei maghiare. (Ibidem.)

Potrivit documentelor de arhivă, toate acţiunile unor grupuri maghiare cu scopuri revizioniste faţă de România au încetat cu a doua parte a anului 1947, ca urmare a eşecului de la Moscova din 1946, unde delegaţia guvernului maghiar i-a solicitat lui Stalin ca o suprafaţă de 22.000 kmp din teritoriul României, aflată de-a lungul frontierei, să fie anexată Ungariei. (ANIC, Fond CC al PCR, secţia Relaţii externe, vol. I 1921-1924, dosar 36/ 1946, f. f. 5-6.)

Dacă la început Stalin a avut o atitudine pozitivă faţă de pretenţia ungurilor, la sfîrşitul întrevederii, el şi Viaceslav Mihailovici Molotov, ministrul său de Externe, şi-au schimbat poziţia, întrucît în Convenţia de Armistiţiu, semnată la Moscova în 12 septembrie 1944, era prevăzut ca Transilvania să revină României. (Ibidem, f. 6.)

La doar două zile după întrevedere, Molotov a sfătuit delegaţia maghiară ca pretenţiile lor teritoriale să fie negociate direct de guvernele Ungariei şi României. În urma discuţiilor de la Bucureşti dintre reprezentantul Ministerului Afacerilor Străine al Ungariei, ministrul de Externe al României, Gheorghe Tătărăscu, şi premierul Petru Groza, rezultatul obţinut de diplomatul maghiar a fost unul negativ. (Ibidem, f. 6)

Sfîrşit

Dr. Viorel Bălţoi

COMENTARII DE LA CITITORI