DREPTATEA UMBLĂ CU CAPUL SPART (2)

in Editorial

Trecînd cu seninătate peste cele mai multe acuzaţii din articolul meu, pe care le ştie şi el a fi reale, dl. Robu se opreşte la cîteva mărunţişuri ridicole. Unul dintre ele ar fi acesta: nu el a alergat în chiloţi pe şoseaua din Turnu Severin, fugărit de soţia sa, Smaranda, ci un alt procuror, astăzi decedat! Se poate să fie aşa, asta se numeşte în justiţie „eroare de persoană”, dar nicidecum ofensă adusă autorităţii. În mod deliberat, dl. Robu face pe niznaiul în privinţa unor chestiuni mult mai grave din prima sa căsnicie, suficiente pentru a nu-l recomanda nu numai ca procuror general, dar nici ca simplu procuror. Iată numai cîteva extrase din Sentinţa Civilă nr. 9756 a Judecătoriei Craiova din 4 decembrie 1972. Deci ce e mai grav? Faptul că a alergat (sau n-a alergat) în chiloţi prin Turnu Severin, ori faptele reale şi dovedite că o stîlcea în bătăi pe nevastă-sa, doctoriţa, că venea beat mort acasă. Că aducea femei străine în patul conjugal, că nu se ocupa de hrana fetiţei, astfel încît era pîndit pe la cîrciumă pentru a da ceva bani în casă?! Chiar crede dl. Robu că poate prosti pe cineva deplasînd accentul de pe aceste chestiuni majore pe un incident minor? Voi menţiona că instanţa a atribuit copilul rezultat din prima căsătorie d-nei Smaranda Giurumescu, aşa după cum o altă instanţă a atribuit tot mamei, de data aceasta ziarista Anca Arion, copilul rezultat din a doua căsătorie. Prin urmare, dacă nici măcar propriii copii nu i-au fost încredinţaţi (pe motiv de imoralitate flagrantă, scandaloasă!), atunci cum de i-o fi fost încredinţată instituţia vitală a Procuraturii Generale?! Odată ajunşi aici, vom deschide o paranteză. Este vorba despre procesul de calomnie pe care, la recomandarea primului ei soţ, Gh. Robu, d-na Smaranda Giurumescu mi l-a intentat. Fiind în deplină cunoştinţă de cauză, instanţa ne-a acordat nouă cîştig de cauză, achitîndu-mă! Totuşi, în mod inexplicabil, hotărîrea judecătorească prevedea ca eu să-i plătesc daune morale doamnei doctor nu mai puţin de 40.000 de lei! De ce i-or fi trebuit ei banii aceştia? Poate pentru a-şi repara nasul, zdrobit de violentul ei soţ! Şi cum de s-o fi oprit ruleta tupeului ei taman la cifra de 40.000, nici mai la stînga, nici mai la dreapta? Evident, am făcut recurs, m-am şi prezentat personal la un termen de judecată, madam Giurumescu nu a venit, ba chiar a avut obrăznicia (ciudată pentru un medic!) să facă şi ea recurs, pentru a cere şi mai mulţi bani! Iată că, zilele trecute, instanţa de judecată a sectorului 1, condusă de dl. Mihai Tugearu, a hotărît că prima sentinţă a rămas definitivă şi că eu trebuie să-i plătesc acestei muieri nesătule suma de 40.000 de lei! Am consultat şi eu o serie de jurişti şi am aflat că este pentru prima oară în istoria modernă a justiţiei româneşti cînd cineva e silit să plătească daune morale! Asta deşi în articolul „Jos roba, domnule Robu!” eu o lăudasem pe madam Giurumescu şi îi luasem chiar apărarea. Fireşte, lucrurile nu pot rămîne aşa şi voi face recurs la Procuratura Generală. Dacă d-na doctor are nevoie de bani (înţelegînd şi noi că medicii sînt persecutaţi de Guvern şi nu au beneficiat de sporul de salariu), îi putem împrumuta sau putem face o donaţie, ce Dumnezeu, am ajutat noi atîţia oameni sărmani!
Cu totul revoltător este alt aspect: aflînd noi de o serie de presiuni care se făceau asupra completului de judecată (prin Nicolae Cochinescu, omul de casă al lui Gh. Robu, dar şi prin Constanţa Robu!) am solicitat atît în scris, cît şi la proces ca această cauză să fie strămutată la o altă secţie, ori completul să fie schimbat – aiurea, nu s-a ţinut cont de dorinţa noastră, nici de faptul că într-o publicaţie chiar se deconspirau cîteva dintre aceste amestecuri ilegale!
Ce am vrut să arăt prin această paranteză? Am vrut să arăt că, dacă într-un proces pe care l-am cîştigat fără probleme, datorită stupidităţii acuzaţiilor, tot mi s-a agăţat o tinichea de coadă şi tot sînt nevoit să plătesc daune, atunci vă daţi seama cum va acţiona micuţa noastră mafie din justiţie în celelalte procese, cu Gheorghe şi Constanţa Robu! Aşa cum a acţionat şi în cazul procesului pe care, tot la intervenţia disperată a lui Robu, l-am avut cu dl. Ion Mărculescu, unde un judecător neruşinat pe nume Stan Dragomir m-a condamnat la 3 luni închisoare (?!). Noroc pentru toată lumea, că am găsit o cale civilizată de împăcare cu dl. Mărculescu – altfel putea degenera totul. Adăugăm la toate acestea şi procesele pe care, la stăruinţele furibunde tip aceluiaşi Robu, mi le intentaseră domnii procurori Ucă şi Hăineală, care, pînă la urmă, şi-au dat seama că sînt manevraţi şi tîrîţi într-un joc periculos, aşa că şi-au retras din proprie iniţiativă plîngerile – dl. Hăineală chiar ne-a mărturisit ce presiuni infernale a făcut Gh. Robu asupra soţiei lui, pe cînd actualul procuror-şef din Bacău era în spital. Prin urmare, printr-o acţiune diabolică, tenace, se urmăreşte cu orice preţ condamnarea mea. Iar dacă nu se poate o condamnare, măcar să fiu şicanat, purtat prin tribunale, ţinut sub ameninţări şi presiune. Pînă una alta, în mod concret, Gh. Robu cere despăgubiri morale în valoare de 2.000.000 de lei, pe care „uman” cum îl ştim, promite să-i doneze unor copii amărîţi. L-a apucat oare dragostea bruscă de copii? Dar cînd îşi bea leafa şi minţile prin cîrciumi, de veneau oamenii după el trimişi de prima lui nevastă, ca să îi ceară cîteva sute necesare hranei propriei sale fetiţe? Atunci nu se gîndea la copii? Dar, mai recent, la copiii orfani rămaşi în urma acţiunilor celor 800 de „terorişti” prinşi de el, nu s-a gîndit? În realitate, asta e o stratagemă pentru condamnarea mea în trepte. La alte dimensiuni, cam aceleaşi manevre odioase se desfăşoară şi împotriva altor gazete angajate în lupta pentru cauza naţională: „Europa”, „Phoenix”-ul din Oradea. Prima e pusă la zid de rabinul Moses Rosen şi de Gelu Voican-Groparul, a doua are un proces greu cu deputatul Ion Raţiu. În ambele cazuri se reclamă suprimarea publicaţiilor. Dacă justiţia noastră nu îşi dă seama că toate acestea sînt PROCESE POLITICE ŞI ANTINAŢIONALE, atunci lucrurile vor scăpa de sub control şi s-ar putea ca populaţia revoltată să ne facă ea dreptate!
Revenind la procesele mele cu inseparabilul cuplu Robu, am să mai punctez cîteva chestiuni de principiu – în mare parte le-am rostit chiar la procesul de la Ploieşti.
1) Dl. Gheorghe Robu şi-a terfelit el însuşi autoritatea, aşa că nici o publicaţie n-o putea face mai bine decît a făcut-o dumnealui. La proces m-am prezentat cu Jurnalul meu de scriitor, în care am notat la rece toate evenimentele mai importante petrecute de la Crăciun la Paşti, adică din decembrie 1989 pînă în aprilie 1990. Există acolo numeroase extrase din presă, din care reiese că în repetate rînduri au fost aduse ofense ieşite din comun la adresa preşedintelui Iliescu, a premierului Roman, a patriarhului şi mitropoliţilor Bisericii Ortodoxe Române, a armatei, a statului şi a Poporului Român. Faţă de nici una dintre acestea dl. Robu nu a luat atitudine, dar a sărit ca ars imediat cum a fost atinsă augusta sa persoană, ceea ce e un abuz incalificabil şi arată, fără putinţă de tăgadă, că dumnealui a confundat omul cu funcţia şi Procuratura Generală cu moşia lui; 2) Resping cu hotărîre Rechizitoriul întocmit de Procuratura Generală împotriva mea, chiar în perioada cînd una din părţile implicate în proces era procuror general. Acest rechizitoriu are păcate fundamentale, dat fiind faptul că reproduce deformat fraze din articolul meu iniţial, trunchiază tendenţios o serie de afirmaţii şi conţine formulări care denaturează adevărul. Astfel, se schimbă pînă şi sexul unei persoane „năşite” de familia Robu, anul revoluţiei din Ungaria e 1966 (?!). se scrie că eu aş fi afirmat despre procurorul Hăineală că a înjurat un şef de partid (?!), ceea ce era o anomalie, pentru că pînă în 1989 am avut un singur partid şi un singur şef al lui, Nicolae Ceauşescu, se schimbă timpii unor verbe pentru a ieşi la socoteală pasienţa lui Gh. Robu etc. Eu însumi aş putea să dau în judecată Procuratura Generală pentru DENATURAREA conţinutului articolului meu, dar n-am să o fac, pentru că nu sînt procesoman şi am alte treburi mai importante.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)

COMENTARII DE LA CITITORI