DREPTATEA UMBLĂ CU CAPUL SPART (4)

in Editorial

Şi mai e ceva: madam Robu zice că o martoră de-a ei ar fi fost ameninţată la telefon, ceea ce se prea poate, dar nu ne ocupăm noi de prostii de-astea. Mai probabil este că însăşi consoarta fostului procuror general se îndeletniceşte cu aşa ceva, în urmă cu vreo patru luni trăgîndu-mi la telefon, pe la miezul nopţii, nişte înjurături de Dumnezeu şi de mamă, cum nici ursarii din Bolintin nu ştiu, şi vă rog să mă credeţi că am un auz perfect, încă de atunci fusesem avertizat că ea se ocupă cu aşa ceva, iar cînd i-am auzit vocea spărtigoasă şi înţiglată la proces, m-am convins definitiv că ea a fost. Bine că mi-am schimbat telefonul!
Ce ne facem însă cu godacii din presă pe care experimentata femelă i-a legat de gard şi îi teleghidează după bunul ei plac? În ce mă priveşte, eu am rostit de la început că ştiu ce lepădături de „ziarişti” se află în sală şi putem fi siguri cum vor arăta reportajele lor mincinoase. Dar ei induc în eroare, pe mai departe, difuzează otravă în ochii populaţiei, încălcînd cele mai elementare norme ale cinstei gazetăreşti. Dacă îi iei la bani mărunţi, nici unul nu are pregătirea necesară, ori studii, toţi sînt nişte fripturişti grămădiţi pe sub mese, doar-doar le-o cădea şi lor o ciosvîrtă în gură. Sîntem singura presă din lume unde au pătruns toate lăturile. Dacă pentru orice profesie trebuie să produci dovada unui atestat profesional, numai în gazetăria noastră post-revoluţionară aşa ceva nu se cere. E ca şi cum, păstrînd proporţiile, cîteva mii de sceleraţi ar cutreiera şoselele ţării la volanul maşinilor, dar fără carnet. Nu vă daţi seama ce pericol uriaş ar fi pentru populaţie? 8) La începutul anului 1991, Procuratura Generală a întocmit un material înaintat Comisiei Juridice a Parlamentului în care se atrage atenţia că infracţiunea de ofensă adusă autorităţii nu mai există. Aşa că tot eşafodajul d-lui Robu cade de la sine, fiindcă e raportat la o lege a lui Ceauşescu, care punea ofensa adusă autorităţii în relaţie inseparabilă cu art. 160 Cod penal (atentat ce periclitează securitatea statului); 9) În continuare, eu susţin ceea ce am spus şi la proces: articolul meu iniţial a fost un pamflet (şi nu o calomnie), iar pamfletul ca gen literar nu poate fi pedepsit penal. Totodată, prin această stufoasă instrumentare, dl. Robu va reintroduce CENZURA în România, iar dacă justiţia se va uita în păguboasa lui gură, se va crea un periculos precedent, un atentat la libertatea presei; 10) Aşa după cum familia Robu a înţeles să vină cu o armată de „ziarişti“ necinstiţi şi cu nişte rude şi ciraci care ne-au ţîţîit tot timpul şi ne-au împiedicat să ne apărăm drepturile – aşa vom înţelege şi noi să fim înconjuraţi de cei care ne iubesc cu adevărat. Pînă una alta, cea mai patrioată şi mai curajoasă persoană din oraşul lui Caragiale s-a dovedit o elevă din clasa a IV-a, Raluca Mihail, care la intrarea în tribunal mi-a înmînat emoţionată o scrisoare, din care reproduc numai fraza de început: „Domnule Vadim Tudor, vă doresc să aveţi succes şi realizări în încercările prin care treceţi, să biruiţi duşmanii care vă stau în cale!”. Nutrim speranţa că la 10 iulie vor veni şi admiratorii maturi ai revistei. Aceleaşi forţe care au ruinat Ţara şi
ne-au împins în fundul prăpastiei se află acum în spatele acestor două marionete stricate, soţii Robu. Fraţi români, vă aştept!

Sfîrşit

CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)

COMENTARII DE LA CITITORI