Dreptul de a fi ales şi responsabilitatea de a te realiza

in Polemici, controverse/Război corupției

Zilnic trebuie să luăm decizii, fie că mergem spre dreapta, fie spre stînga. În fiecare moment apar întrebări la care trebuie să răspundem. Deciziile noastre ne pot afecta pe noi, pe cei din jurul nostru, sau pe toţi membrii unei comunităţi. Atunci cînd o hotărîre afectează o ţară întreagă, responsabilitatea apasă foarte greu pe umerii celui care o ia. Să ai în vîrful stiloului cu care semnezi atîta putere este mare lucru şi nu sînt mulţi cei care pot face aşa ceva.

În România anilor noştri, în ochii majorităţii românilor, Puterea – sau a fi în politică, în general – se traduce prin drepturi cu duiumul şi responsabilităţi cît mai puţine. Indiferent ce ai semnat cu acel stilou, ce vieţi ai distrus şi ce nepoţi ţi-ai îmbogăţit, tu, ca politician responsabil, nu ai nici o remuşcare şi nici nu vei avea vreodată de suferit. Poate doar noaptea, cînd visezi că ai poliţia la uşă. Însă trăieşti în România, iar acest lucru se poate întîmpla doar dacă ai uitat de nepoţii altora.

Politica în România este percepută ca fiind singurul mod de a te realiza în viaţă, într-un timp relativ scurt. Cu puţin tupeu şi un cîmp relaţional optim, nu vei avea nici un fel de probleme, iar cariera ta de politician şi om de bine al ţării va fi mereu presărată de provocări interesante. În mod real, nu ai responsabilităţi, ci doar drepturi. Fie că eşti deputat, senator, fie ministru sau prim-ministru, fie că eşti preşedinte, sau doar un primar în indiferent care localitate, tu eşti un mic Dumnezeu în arealul în care te desfăşori. Pînă şi şoferul capătă putere, numai prin simplul fapt că se află în anturaj.

Ai dreptul la o viaţă tihnită şi numai cei care îţi sînt superiori în piramidă îţi pot cere socoteală. Însă şi acolo este discutabil, mai ales dacă ai cotizat la cine şi cît trebuie. Nu am văzut nici un exemplu de politician stresat că deciziile sale nu au fost întotdeauna cele mai bune. Este adevărat că din cauza unor proaste administrări au fost partide şi oameni politici care nu au mai reuşit să ajungă la borcanul cu miere, dar respectivii doar au luat o pauză. La viitoarea loterie electorală vor avea din nou şansa să intre în horă şi să meargă mai departe. Nimeni nu i-a deranjat nici măcar cu o întrebare, cu toate că nu există unul despre care să nu umble vorbă pe culoarele Justiţiei că ar avea cel puţin un dosar. Ori a avea un dosar în România este echivalentul succesului. Numai aşa poţi fi urcat în trăsura Puterii şi plimbat prin Grădina Aleşilor Neamului.

Pînă la urmă, de ce avem noi nevoie acum? De manipulare şi minciună? De reforma care nu se mai termină niciodată? De circ politic? De televiziuni isterice? Pe cine dorim noi să minţim, atunci cînd de peste 25 de ani ne minţim pe noi înşine? Ei sînt mult prea sus ca să mai audă murmurul poporului care i-a ales. Interesul lor suprem este să rămînă la borcan. Nu se obosesc să vadă că, într-o zi, acel popor se va disipa, fiecare român va fi România lui proprie, care îşi va cere dreptul la o viaţă mai bună. Ce se va întîmpla atunci?

Tano

Păreri și opinii