Dresajul – o artă puţin cunoscută în România (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cam asta e ce pot spune despre mine… Toată copilăria mi-am dorit un exemplar din rasa ciobănesc german, neştiind că, în momentul în care îl voi avea, viaţa mea se va schimba din toate punctele de vedere. Şi, mai ales, necrezînd că, în cele din urmă, mă voi simţi atît de atras de dresajul cani, încît acel hobby, mai tîrziu, va deveni o meserie. Odată cu apariţia cîinelui meu Rex, am început să exersez dresajul canin şi am învăţat alături de el această frumoasă meserie. Am simţit satisfacţiile realizărilor nu numai în materie de dresaj de companie, dar şi în ceea ce priveşte dresajul de film, care este un segment frumos, dar complicat. Cu el m-am format în ceea ce înseamnă dresaj de companie, dresaj utilitar, cît şi dresaj de film. După 4 ani, am făcut loc puiului lui Rex, pe numele lui Tano, un exemplar deosebit de frumos, alături de care m-am perfecţionat în ceea ce înseamnă dresajul cîinilor pentru firmele de pază. Cîinii învaţă prin imitaţie foarte mult şi aceste două exemplare, Rex şi Tano, m-au ajutat să formez o sumedenie de căţei, care începeau să lucreze motivaţional, doar pentru că îi vedeau pe cei doi cum execută. A urmat atestarea mea, la care Rex a contribuit, pentru că, fără un cîine iniţiat de mine, nu aş fi avut ce să caut în examen. Prima probă de lucru în anul 2000, luată cu maximum de punctaj, a fost tot alături de Rex. La acel moment, eram foarte implicat în a mă forma ca muzician şi ca solist vocal. Am cîntat în trupa „Factor“, care, ulterior, a avut şi un single numit ,,Cold Day“, o piesă care ne-a propulsat, într-o oarecare măsură, în această lume mediatică. Pentru mine, era o mare realizare la acel moment. Nedorind să promovez numele meu, cît şi al trupei „Factor“, făcînd vreun compromis din punct de vedere muzical, şi înţelegînd că dacă nu te implici în ceea  ce simţi nu vei putea să excelezi, am ales să mă dedic cu totul dresajului canin, care, oricum, îmi răpea majoritatea timpului. Vremea a trecut şi sînt sigur că de undeva, din cer, ambii mei căţei mă ajută la formarea fiecărui nou „membru“, care trebuie să înveţe să se poarte civilizat, sau să îşi apere stăpînul. Şcoala noastră de dresaj nu face altceva decît să pregătească alţi cîini pentru oamenii care doresc să aibă parte de un trai cît mai uşor alături de patrupedul lor, în care plimbările cu companionul lor să fie lipsite de stress şi în care riscul ca animalul să fie accidentat să nu existe. Executăm dresaj şi pentru oamenii care îşi doresc un cîine de pază şi încercăm să facem antrenamente cît mai apropiate de realitate, în care patrupedul să facă faţă unor situaţii-limită.

Mihai NAE

COMENTARII DE LA CITITORI