Dromichete, înţeleptul rege al geţilor (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

L-am descoperit destul de tîrziu pe Dromichete. La şcoală, am învăţat despre Decebal şi Burebista, Dromichete fiind trecut cu vederea, deşi ce a înfăptuit el nu a reuşit să facă nici una dintre marile personalităţi ale istoriei universale din toate timpurile.
În anul 292 î.Chr., Lysimah, regele Macedoniei şi Traciei, în fruntea unei armate de 100.000 de oameni (după istoricul Polyainos), trece Dunărea cu intenţia de a cuceri teritoriul geţilor. Pretextul era pedepsirea acestora pentru faptul că au sprijinit revolta grecilor din oraşele colonii de la Marea Neagră împotriva macedonenilor. Dromichete, rege al poporului get, care trăia pe un teritoriu mărginit la Nord şi Vest de Carpaţii Meridionali, la Sud, de Munţii Haemus (Balcani), iar la Est, de Marea Neagră, cheamă la oaste pe bărbaţii apţi de luptă şi pune femeile, copii şi bătrînii care se aflau în calea invaziei la adăpost în păduri şi munţi. Evacuează animalele şi o parte din bunuri, restul, le distruge pentru a nu cădea în mîna duşmanului. Apoi, evită o confruntare directă în cîmp deschis şi se retrage spre munţi, pentru a ataca la timpul şi locul convenabil lui. Este o strategie pe care o vom întîlni de foarte multe ori de-a lungul istoriei noastre.
Dromichete aduce, însă, o îmbunătăţire acestei strategii. Pentru a fi sigur că duşmanul se va deplasa pe un anumit traseu, el plasează un cal troian în tabăra macedoneană: pe generalul său, Seleuthes, care se dă drept dezertor. Lysimah înghite momeala. Pînă atunci, campania decurgea bine, din punctul lui de vedere. Trecuse Dunărea fără dificultăţi, geţii fugiseră din calea lui şi, iată, apare acest dezertor de rang înalt din anturajul regelui care dovedeşte că existau fisuri în tabăra adversă. În plus, Seleuthes ştia unde se ascunde Dromichete. O coadă de topor e binevenită pentru conducerea viitoarei provincii. Traseul ales de Dromichete era unul lipsit de resurse de apă şi hrană. În scurt timp, oastea macedoneană începe să sufere de foame şi sete. Cînd macedonienii, vlăguiţi de lipsuri, erau, practic, incapabili de luptă, geţii îi înconjoară, probabil la semnalul transmis de Seleuthes. Lysimah se predă, fără să opună rezistenţă, împreună cu întreaga armată. Macedonienii sînt dezarmaţi, apoi li se oferă apă şi hrană, fiind dirijaţi spre Capitala regatului, Cetatea Helis. Istoricul grec Plutharch (în opera sa Basileon apofthegmata kai strategon Lysimachos, pag.80, citat preluat din Armata geto-dacă, de Gheorghe Tudor, Ed.Militară, 1986), pune în gura lui Lisimah, cînd a primit apă de la geţi, următoarea cugetare „O zeilor, pentru cît de mică desfătare m-am făcut rob, din rege ce eram“. Aceasta este prima realizare excepţională a lui Dromichete – o victorie totală fără nici o picătură de sînge din partea luptătorilor săi, într-un război de apărare. În continuare, Dromichete avea la dispoziţie mai multe opţiuni. Putea să-i execute pe prizonieri, apoi să invadeze Tracia şi Macedonia, lipsite de apărare, să le cucerească şi să-şi mărescă regatul.

(va urma)
IOAN ISPAS

COMENTARII DE LA CITITORI