Drumul spre dictatură

in Polemici, controverse

Asistăm în aceste zile la lupta dintre cele două clanuri care conduc România, prin rotaţie, de 28 de ani. Unul a reuşit să aibă majoritatea în Parlament. Celălalt să aibă Justiţia şi Serviciile la îndemînă. Cum lupta pare inegală, cei din Parlament încearcă, fără succes deocamdată, să calmeze jocul şi să aducă Justiţia măcar la nivel de independentă, dacă nu chiar în subordinea lor. Lupta care se desfăşoară la vedere, pentru poporul blazat de atîta democraţie, pare să fie din start cîştigată de şefa DNA, Codruţa Kövesi, mai ales că ea, spre deosebire de PSD, care are doar majoritatea în Parlament, are un spate ceva mai puternic, ambasada SUA de la Bucureşti. Şansele ca iniţiativa ministrului Justiţiei să aibă succes tind spre ZERO. Aşa-zisul Stat Paralel pe care Băsescu l-a lăsat moştenire lui Iohannis este de fapt ceea ce contează cu adevărat în România, aşa că zbaterile inutile ale lui Dragnea&Co nu fac decît să dea o mînă de ajutor presei aservite total sistemului, dar şi celor cîteva ONG-uri care stau cu arma la picior şi aşteaptă doar un semn de la Cotroceni, sau din Odăi, ca să demareze operaţiunea Ocupaţi Piaţa Victoriei.

Se spune că Democraţie înseamnă puterea poporului. Bună glumă! Noi, românii, am obosit de atîta democraţie dîmboviţeană. Fie că e dreapta, fie că e stînga, tot alţii decid, de fapt, unde se duc banii. Fie că e PNL, fie că PSD completează guvernul, deciziile importante privind această naţiune, dar şi unde se duc banii publici, tot peste graniţă se iau. Democraţia în România este precum o autostradă, poţi schimba benzile, poţi să mergi mai repede sau mai încet, dar nu poţi schimba direcţia. Aşa este în România anului 2018: o DICTATURĂ a democraţiei, o formă nouă de comandă a ţării, în care presa te bombardează cu fapt divers şi cu noroi, iar tu mergi la fiecare 4 ani să validezi această farsă.

Dictatura rămîne tot dictatură, indiferent dacă în fruntea unei ţări se află o persoană sau un grup de persoane. Interesant în dictatura democraţiei este că totul e volatil, se sacrifică fel şi fel de „roţi de rezervă“ şi se aruncă cu praf în ochii celor care învîrt economia, dar cei care conduc rămîn de neatins. De asta este bună democraţia asta, din acest motiv este ea promovată cu ardoare, în detrimentul monarhiei, de exemplu. Una e să ştii cine te asupreşte şi alta este să ştii că eşti asuprit, dar să nu ai habar de unde ţi se trage.

Ca să revenim puţin în România, vedem din start că PSD-ul şi-a pierdut cam tot ce avea putere. Majoritatea în Parlament nu este suficientă ca să faci Legea, ca să Guvernezi. Ca să poţi face treabă, fie că furi, fie că vrei să faci ceva pentru ţară, ai nevoie de instrumente. PSD-ul nu mai are decît o presă veştedă, care va dispărea curînd. Presa, Serviciile, Justiţia sînt în mîinile celor care o menţin în poziţia de lider pe şefa DNA, indiferent că s-a văzut clar chiar şi de pe lună că eşarfa care acoperea ochii Justiţiei a cam căzut de mult. Nu mai există nici un fel de stat de drept pentru cei care au proasta iniţiativă să zică ceva contra. Am fost mare admirator al lui Kövesi pînă cînd ea a început să fie lăudată de cei din afara ţării, medaliată şi nu numai de către alte ţări, dar nu România. Am fost de acord cu multe din deciziile ei, pînă cînd am văzut că exista o lege clară a dublului standard, cînd am văzut că unii sînt distruşi în piaţa publică şi alţii intră pe uşa din dos. Justiţia impusă de Laura Codruţa Kövesi NU mai este legată la ochi, este folosită pentru acumulare de putere, este folosită împotriva capitalului naţional şi nu luptă deloc cu cei care fac lucruri murdare pe acest teritoriu, dar care sînt protejaţi de diverse tari. Statele care o tot medaliază, cum am spus. DNA a devenit supraputere în România şi aşa va rămîne cîtă vreme anumite state vor avea în România trupe, rachete şi interese financiare şi strategice directe. Aşa că dacă credeţi că în România este democraţie, vă înşelaţi. Dar avem dreptul constituţional să înjurăm. Că altceva nu ne-a mai rămas.

Să revenim la dictatură. Nu e doar la noi aşa. Staţi liniştiţi. Această teorie începe să se aplice şi la nivelul ONU, organizatie înfiinţată la iniţiativa unui preşedinte american celebru care îşi dorea din tot sufletul să ajute la pacea mondială. În prezent, acest preşedinte, mort în 1945, se răsuceşte în mormînt cînd vede că tocmai America este ţara care încalcă cu bună ştiinţă şi atacă state rebele fără să aibă acordul acestei structuri. Sînt dovezi din trecut şi încă sigur există, că anumiţi funcţionari ONU expun public informaţii false care ajută direct sau indirect interese obscure. Să ne amintim de intervenţia în Irak din 2003. Au spus că Sadam DISPUNE de arme nucleare. Au atacat, au distrus, au ucis mii şi mii de oameni. La final, arme nucleare nu erau, dar nimeni nu a fost tras la răspundere. Să vorbim de Serbia? Au atacat această ţara la adăpostul slăbiciunii ONU, a Rusiei şi a unui Boris, bufon de ocazie, pentru că aveau „dovezi” că Miloşevici era criminal de război şi nu numai. Au atacat Serbia 78 de zile. Au adus-o la stadiul de Epocă de Piatră a civilizaţiei moderne. Au ucis mii se civili, soldaţi şi au distrus infrastructura. S-au căciulit la Slobodan să-i elibereze pe cei din trupele speciale luaţi prizonieri. Au apelat la un pastor să meargă la Belgrad ca să-i scape pe „inocenţii“ care fixau cu laser ţintele care trebuiau distruse de avioanele NATO. Au spus că kosovarii sînt nişte îngeri şi sîrbii nişte demoni. Şi care era de fapt adevărul? Miloşevici a murit în închisoare iar, la ceva timp, Tribunalul Internaţional de la Haga a decis că era complet nevinovat. În Kosovo, aflat sub protectorat ONU, este cel mai mare de trafic de organe şi carne vine şi un permanent punct de tensiune, care sigur că va fi reactivat cînd are să fie momentul. În tot acest timp, în SUA a apărut o carte în care un fost agent CIA spune cu subiect şi predicat toată tărăşenia din Iugoslavia, din anii ’90, cui a dat bani, cine a trădat, cine a minţit şi cum au făcut să se măcelărească ăia între ei, avînd la bază doar o presiune media şi cam atît. Şi cine a fost sau va fi tras la răspundere? Nimeni! Nu mai vorbim de alte puncte de interes, alte puncte fierbinţi, care nu sînt nici pe departe ceea ce se spune la TV.

Dictatura există deja. Au mai rămas doar puţini cei care se opun unei dictaturi globale, dar e puţin probabil că vor rezista. Atunci cînd în Consiliul de Securitate ONU, format din Franţa, SUA, Anglia, China şi Rusia, vor exista mereu decizii unanime, este clar că lumea, TERRA, este sub o dictatură care nu ştim cînd va fi înlăturată. În România ştim deja că o avem, este aici, este prezentă. În alte ţări există sub alte forme. Cine însă şi cînd va avea curajul să aducă adevărata democraţie în această lume este o întrebare la care nu ştim cînd şi cine va avea răspuns. Pînă atunci, însă, să ne bucurăm că avem mîncare, hrană şi circ cît cuprinde. Că de altceva, vorba profesorului Rugină în 2001, de lucrurile importante se ocupă cei care conduc această lume cu adevărat.

Tano

 

 

Războiul pentru Adevăr

COMENTARII DE LA CITITORI