Ducu Bertzi

in Mîndri cã sîntem români

Ducu Bertzi (n. 21 septembrie 1955, Sighetu Marmaţiei) este un cantautor şi folkist român. În paralel cu şcoala generală, a studiat opt ani chitara la şcoala de muzică din Sighet. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înfiinţat grupul „Mi bemol rock“. Cu această formaţie, Ducu Bertzi cînta, la serile de dans ale liceului, piese româneşti şi din repertoriul unor formaţii la modă. Treptat, a renunţat la chitara electrică în favoarea celei acustice, cauza fiind de natură tehnică (lipsa unor staţii de amplificare şi a instrumentelor de calitate). Existenţa unui cenaclu literar din localitate l-a atras, Bertzi descoperind aici muzica poeziei. La primul festival de poezie şi muzică de la Sighet (1973), Bertzi a cîştigat marele premiu… o valiză. Debutul pe o scenă recunoscută a avut loc în 1976, la Baia Mare, în cadrul manifestărilor organizate de Cenaclul Flacăra, unde a activat pînă în 1985. Pînă la sfîrşitul anului, Ducu Bertzi participa săptămînal la manifestările folk organizate în stagiunea de spectacole a Casei Studenţilor. Paralel cu genul care l-a consacrat, a devenit în scurt timp membru permanent al grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. Activitatea concertistică a acestei formaţii corale i-a oferit lui Bertzi posibilitatea de a fi remarcat atît în calitate de membru al corului, cît şi ca solist de muzică folk. După o perioadă în care muzica folk a intrat într-un con de umbră, în 1986, Ducu Bertzi a continuat să înregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat în şlagăre: Şi de-ar fi“, „Floare de colţ“, „M-am îndrăgostit numai de ea“, „Suflet fără chei“, „Omul pădurii“.

COMENTARII DE LA CITITORI