Duelurile (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Prejudecăţi, orgolii şi pasiuni (1)
În ciuda schimbării jurisprudenţei, a moravurilor şi a mentalităţilor, duelul era o practică prea înrădăcinată pentru a dispărea dintr-o dată. Treptat, codul de luptă devine mai sofisticat, iar întrebuinţarea armelor de foc face să crească numărul victimelor, urmărindu-se uciderea adversarului. Pe la începutul Secolului XX, un anume Bazancourt propune rivalului său următoarele condiţii: „Ne îndreptăm unul spre celălalt cu cîte un pistol în mînă şi spada sub braţ. Ne servim de spadă, dacă e nevoie. Cel care va cădea rănit poate fi strangulat sau ars de celălalt, fără prejudecăţi“. Bazancourt porneşte spre adversarul său, trage un foc, nu-l nimereşte, trage al doilea, la fel. Cu sabia în mînă, se apropie de el. Adversarul îl aşteaptă ferm şi îi trage un glonte în ochi… Se pot observa şi cazuri de fraudă. În înfruntarea Olivier – Feuilhade, primul, duelgiu notoriu, la al zecelea duel e ucis, întîmplător, de rivalul său. Martorii constată că avea pe el o cămaşă de zale. Alteori, onorabilitatea orgolioasă predomină. Contele Armand Carrel, cunoscut duelgiu, care, pînă la urmă, îşi va găsi sfîrşitul tot într-un duel, supărat pe un vizitiu care îi aţinea calea, sare la bătaie. Mult mai solid, vizitiul l-a bătut măr. Totuşi, contele nu şi-a permis să-l provoace la duel, nesocotindu-l de demnitatea lui. În statele germane exista tradiţia ca studenţii să aibă la activ măcar un duel. Cum lupta se purta cu „spade nemţeşti“, lungi, dar boante, iar părţile vulnerabile erau protejate, cu excepţia feţei, mai toţi erau însemnaţi cu impunătoare cicatrici, acest lucru constituind un titlu de glorie. La Universitatea din Göttingen, într-o singură zi, au avut loc 30 de întîlniri. Peste Ocean, duelul nu are nici pe departe frecvenţa şi desfăşurarea pe care le vedem în filmele western. Pistolul cu repetiţie apare la sfîrşitul Secolului al XIX-lea şi nu este folosit în duel, iar înfruntarea cowboy-ilor pe strada principală era o raritate. Este adevărat că aici exista o lume violentă, dar lichidarea adversarului prin duel nu prea se practica. Un caz mai puţin obişnuit de duel se petrece la sfîrşitul Secolului al XIX-lea, între doi comercianţi dintr-un oraş californian. Nereuşind să înfrîngă concurenţa celuilalt, ei hotărăsc să se bată cu pumnalele. La sfîrşitul luptei, se constată decesul rivalilor, în urma unui număr incredibil de răni.
În Europa, lumea civilizată continuă să se bată, şi nume sonore sînt angrenate în asemenea acţiuni. Poetul Alphone de Lamartine, pentru versuri defăimătoare la adresa italienilor, este provocat de generalul Pepe. Se alege doar cu o rană la braţ. Puşkin însă, care se înfruntă cu cumnatul său, baronul d’Anthés, nu va scăpa viu. Aceeaşi soartă tragică o are un alt mare poet rus, Lermontov, a cărui aventură aminteşte straniu de unul dintre personajele sale.

(va urma)
IULIAN COSTANDACHE

COMENTARII DE LA CITITORI