Dulcele venin al şerpilor

in Editorial

Motto: „Dacă uiţi, te rătăceşti”. (Mircea Eliade)

Un prieten îmi spunea „Cum, au trecut deja trei ani de la moartea lui Vadim? Parcă îl aud, parcă ieri vorbea la televizor…”.  I-am replicat că mi se pare că fenomenul e invers – eu simt că au trecut zeci de ani, mai precis o generaţie, aşa s-a schimbat mentalitatea. Slăbiciunea intelectuală a suprastructurii a devenit abisală, ca şi pretenţiile electoratului. Trist, dar adevărat, la ora actuală, cînd le vorbeşti oamenilor de creier, se gîndesc la tigaie, ulei şi pesmet! E vremea în care ministrul Educaţiei face dezacorduri, iar opoziţia are platforma politică „Muie”… Parcă e o nouă generaţie, reprezentată de asemenea aspecte.

Or, toate astea nu se întîmplau pe vremea lui Vadim, adică numai acum trei ani. Ce se întîmplă, de fapt? E o exagerare „vadimistă”? Nicidecum – e o realitate simplu de explicat: Vadim a fost simbolul viu, reperul după care se orientau românii în cîteva domenii: naţionalism, prezenţă intelectuală şi nivel intelectual în politică. Sigur, sînt mulţi care contestă asta, unii chiar din zona naţionalistă, dar… uite de ce sînt ei în stare după dispariţia Tribunului: NU sînt în stare de nimic, iar dovada e tocmai starea naţiunii. Decăderea ei.

Iată un alt exemplu. Un om pe care-l preţuiesc în mod special, Dan Chitic, un avocat bine cotat, a început o campanie de mare importanţă pentru România: bătălia pentru resurse, pe care Chitic a susţinut-o ajutat, practic, de fostul coleg, prieten şi rival al lui Vadim, Sorin Roşca Stănescu. Ulterior, s-au alăturat Liviu Pleşoianu, excelenta juristă Ingrid Mocanu şi controversatul, dar extrem de bine pregătitul, colonel (ex) SRI, Daniel Dragomir. Iar miracolul s-a produs: după ce guvernul Tudose trimisese în Parlament o ruşine de lege prin care România pierdea tot – iar Senatul a desăvîrşit trădarea! – la Cameră, legea a fost schimbată radical. Au urmat presiuni uriaşe din partea SUA, a multinaţionalelor, plus a multelor cozi de topor – Iohannis, Hans Klemm, USR, PNL etc. Ei bine, în faţa acestei avalanşe de presiuni, Chitic şi partenerii nu au cedat, s-au expus atacurilor unor forţe extrem de mari – iar aici este, să recunoaştem, şi meritul lui Liviu Dragnea, care a rezistat, în ciuda dosarului absurd care îl poate băga în puşcărie. Cel puţin pînă acum a rezistat… dar, ce să vezi, chiar acum s-au găsit alde Firea să-l atace. Interesant, nu?…

Avocatul Chitic a organizat un miting de susţinere a legii în forma cît mai avantajoasă pentru România; incredibil, dar propaganda atlantistă, prin români ticăloşiţi, a susţinut că mitingul este… „împotriva legii off-shore”! Evident, s-au năpustit cu atacuri asupra celor prezenţi, numindu-i „o mînă de penali”, „oamenii ruşilor” şi alte chestii din astea. Ar fi avut curaj să dacă asemenea manevre pe vremea lui Vadim? Cu siguranţă, nu!

Un alt grup de cetăţeni a avut iniţiativa de a organiza o strîngere de semnături pentru modificarea Constituţiei, în sensul introducerii în textul de căpătîi al statului de drept a moralei statuate prin religie, tradiţie şi firesc, a căsătoriei numai dintre bărbat şi femeie. Rezultatul a fost spectaculos, peste 3 milioane de români au semnat, iar Parlamentul, atît prin Coaliţie, cît şi printr-o majoritate din PNL şi UDMR, a votat modificarea. Urmează bătălia finală – Referendumul pentru modificarea Constituţiei. Ei bine, bătălia e dificilă, e necesară o prezenţă de minimum 6 milioane de votanţi; în plus, canalele şi canaliile celor care doresc ca România să uite de tradiţii şi de suveranitatea naţională induc o confuzie, menită să facă lumea să nu ia în serios Referendumul. Adică, spun ei, chestiunea e prevăzută în lege, în Codul Familiei, de ce e nevoie de modificarea Constituţiei, de ce e nevoie să dăm 20 de milioane de euro pe Referendum?

În primul rînd, o lege se poate modifica uşor, atît timp cît ultima redută, Constituţia, nu se opune; în actuala formă a Constituţiei, orice majoritate parlamentară poate modifica legile familiei în cele mai absurde forme, inclusiv ajungîndu-se la nebunii gen adopţiile homosexuale – legale în „lumea liberă”. În plus, Referendumul e o chestiune vitală pentru a demonstra că mai avem demnitate naţională. Că dacă „democraţia” occidentală ne-a făcut praf economia, educaţia, sau chiar felul de a fi şi de a ne comporta – totuşi, iată, reuşim să păstrăm această ultimă ancoră a tradiţiei şi moralei naţionale. De asta e important, pentru a ne demonstra nouă că mai sîntem români!

Da, greu îmi e să cred că pe vremea Tribunului s-ar fi ajuns la asemenea propuneri antinaţionale. Iată cum, în doar trei ani, asemenea nemernicii devin nu doar posibile, dar o parte a populaţie, dezorientată, le îmbrăţişează. O parte a populaţiei a renunţat la România.

Scriam de cîţiva oameni tineri, dar şi din vechea gardă, care mai ţin sus steagul naţiunii. Oare ne dăm seama că orice presupune ridicare steagului românismului face parte din moştenirea lui Vadim? Hai să ne gîndim mai des la el, atunci cînd tertipurile şerpilor încearcă să ne convingă că veninul e dulce… şi e sănătate curată.

DRAGOŞ DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI