Dumnezeu să-l ierte!

in Război corupției

O! Ce veste – nu minunată, ci tristă! Preşedintele executiv al PSD, mîna dreaptă a marelui lider, fost şi actual baron de Teleorman, ar fi fost expulzat din cel mai mare partid, fost FSN, fost PDSR. De cine? Chiar de către colegii săi, mulţi, subalterni. Pentru care motiv? Cică ar fi încercat să dea un mic puci, să-l înlăture pe Liviu Dragnea, aflat la ananghie, aşa cum şi acesta din urmă l-a eliminat pe Victor Ponta, aşa cum şi ex-premierul l-a dat jos pe Mircea Geoană, cum şi Mirciulică l-a săpat şi eliminat pe Adrian Năstase, care şi el i-a luat locul lui Ion Iliescu, care… Acesta e lanţul săpăturilor adînci, cum am denumit, puţin metaforic, şirul de întîmplări din cea mai solidă formaţiune politică românească de după decembrie 1989.
Vestea cutremurătoare – ca să folosim un epitet în tonul celor de la RTV, unde orice este uluitor, uimitor, extraordinar şi, desigur, catastrofal – ne-a cam luat, şi nu prea, prin surprindere. Ştiam, înţelesesem, că fostul lăcătuş în adolescenţa lui năvalnică, apoi ,,coleg cu Mihai Viteazul” la maturitate, îl aştepta pe amicul Dragnea la cotitură, dar să răbufnească aşa, deodată, setea sa de mărire, nu mă aşteptam. După sentinţa de 2 ani, cu suspendare, a teleormăneanului, dom’ Valerică a socotit că a sosit momentul să acceadă chiar în suprema funcţie: preşedinte plin al PSD. Numai că ai săi colegi n-au fost de acord cu ideea zgonistă cum că dom’ Liviu trage partidul în jos şi, într-o unanimă hotărîre, l-au executat pe săpător. Să-şi bage minţile-n cap, să-l mănînce crocodilii. Şi iată-l pe Vali Zgonea out. De la sublim la ridicol nu e decît un pas, spunea Napoleon. Numai că lui, fostului şef de la Camera Deputaţilor, i-a plăcut mai mult ridicolul. Cine sapă groapa altuia… Asta n-a priceput Valeriu Zgonea. Şi-aşa pălăria era prea mare pentru capul lui. Nouă ne pare rău. Îl apreciam mult. Ne uimea cultura lui vastă, inteligenţa sclipitoare. Surîsul lui dulce, devotamentul lui. Las’ că era destul de foarte duplicitar, cum zic unii răuvoitori. Asta nu mai conta. Destul că a ocupat, cîţiva ani, al treilea scaun în stat, la Cameră. D’aia poate a avut mîndria (alţii zic prostia) de a se socoti tovarăş cu Mihai Viteazul. Cert e că nu i-a ţinut figura. Dar n-ar trebui să ne îngrijorăm prea tare. Îşi va găsi dumnealui un loc în alt partid. La prestigiul şi, mai ales, la valoarea lui, domnul Zgonea se poate afirma la liberali, la ALDE, la PMP-ul lui Băsescu, nu mai vorbim de alte partide minuscule, care l-ar primi, în orice moment, cu braţele deschise.
Pentru că viaţa politică românească fără Zgonea ar fi mai cenuşie şi, oricum, mult mai săracă. Dar poate o nimeri la alt expulzat, poate mai pitoresc şi mai deştept, deşi cam penal: Marean Vanghelie. Cu ăsta ar face un cuplu redutabil.
Şi totuşi, nu putem să ne reprimăm o undă de tristeţe. Şi o întrebare: De ce, stimaţi pesedişti, l-aţi dat afară, mai bine-zis v-aţi descotorosit, de domnul Zgonea, tocmai în Săptămîna Mare, cea a Patimilor? Nu vă e teamă c-aţi săvîrşit un păcat? Tocmai atunci? Nu mai puteaţi aştepta pînă după Paşti? Nu v-aţi gîndit deloc la ce-o să pătimească fostul vostru coleg şi şef?
Să-i urăm, aşadar, domnului Valerică Zgonea sănătate şi lumină în suflet. Şi să găsească repede traseul spre alt partid. Că fără el, democratul, nu se poate, zău aşa. Fără o aşa personalitate.
Dumnezeu să-l ierte şi să vă ierte şi pe voi, răilor!

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI