După atîtea lupte nesfîrşite

in Poeme

În viaţa mea de lupte nesfîrşite
cu demonii căzuţi din alte ere,
din palme mi-au sorbit iubite,
oceane de mirare şi tăcere

Şi mi-au crescut în trup metempsihoze
legate într-un nod de curcubeu,
de-atîtea eroisme şi psihoze
îmi cere audienţă Dumnezeu

Îmi pipăi cicatricile din suflet,
ca un soldat întors din morţi,
şi nu mă mai izbeşte acel tunet,
strivit de tragerea la sorţi

Şi nu mi-e teamă nici o clipă
că n-aş putea din nou să zbor,
mai am o singură aripă
şi toate golurile dor

Dar o putere mă tot duce
ca o furtună prin deşert,
am locul meu oprit pe cruce
de unde pot ca să vă iert

Şi să refac acele lupte
restante dintr-un timp sfîrşit,
cu toate ramurile rupte
copacul parcă-mi dă delete

Doar eu l-aud cum noaptea plînge
cînd pleacă frunzele pe mare,
mi-ar curge din retină sînge,
dar mi-a crescut în vis o floare

Şi se întreabă demonii în vaier,
cînd înfloreşte printre stalagmite,
cine-o hrăneşte cu amar şi aer
după atîtea lupte nesfîrşite…

Adi Sfinteş, 8 iunie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI